Tentativa mea eșuată de candidatură la europarlamentare
Cam cu două luni și jumătate înainte de data limită de depunere a candidaturilor pentru europarlamentare, am început să trimit, către persoanele cu care eram conectat pe rețelele sociale, un mesaj prin care le informam, asupra intenției mele de a candida, a concepțiilor mele despre economie și politică.
Acest mesaj a reușit să ajungă la 15.000 de persoane, dar majoritatea acestora a ales să-l ignore. Am descoperit însă și cât de greu este să comunici și să transmiți mesaje conexiunilor din rețea. Înițial am ordonat conexiunile în ordinea alfabetică a prenumelor, dar nu se terminase litera A, când totul s-a blocat. Am căutat apoi conexiunile după prenume, dar nici măcar așa nu mi le arăta pe toate care aveau acel prenume. Descopeream în fiecare zi atunci când felicitam diferite persoane pentru aniversări că unele, deși trecusem de prenumele lor, nu primiseră mesajul meu…
Circa 750 de oameni mi-au promis susținerea și ajutor pentru strângerea semnăturilor (erau necesare 100.000) și au primit modelul de listă de susținători.
În final am adunat mai puțin de 2.000 de semnături pentru că mai mult de jumătate din cei care au spus că mă vor ajuta nu au mai trimis înapoi nicio semnătură. Mulți au trimis doar una sau două semnături. Cei care m-au ajutat cel mai mult au fost colegii din grupul de firme unde lucrez, doi prieteni și foști colegi, o fostă colegă de la locul de muncă anterior și câțiva vecini.
Am primit și refuzuri. Cam jumătate din numărul celor care și-au declarat susținerea. Majoritatea refuzurilor erau motivate de lipsa interesului pentru politică. Ei bine, și eu m-am ferit de mizeria asta precum dracu’ de tămâie. Dar ea se interesează de noi, își bagă mâinile murdare din ce în ce mai adânc în buzunarele noastre și ia tot ce mai găsește pe acolo.
Am primit și invitații de a mă înscrie în diferite partide… Unele chiar frecventabile.
Am discutat, în urma mesajelor primite de persoanele din rețea, și cu agenții de marketing. Iar unii dintre ei mi-au explicat că pentru a obține notorietatea necesară obținerii numărului necesar de voturi trebuie investită în reclame o sumă de circa 5 € per vot. Ceea ce, pentru un candidat independent s-ar duce la peste 500.000 €… Cam mult, nu-i așa?
Concluzia mea este că nu vreau să mai citesc ori să aud de oameni care se plâng de politicieni atâta vreme cât dorm liniștiți acasă somnul rațiunii, fără să vrea să se implice! Presupun că știți ce se naște din acest somn…
N-au decât să nu voteze, ori să voteze coaliția CiuCiu sau chiar AUR! Dar să nu-i mai aud plângându-se și comentând!
Și apropo de AUR, am văzut că își caută candidați pentru Parlament pe LinkedIn. Stau și mă întreb cât de idiot sau cât de disperat poate fi cineva pentru a pune botul la ceea ce spun Simion sau Târziu?
În concluzie, le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat! Și încă mă mai gândesc dacă voi mai face o tentativă la parlamentarele noastre…
