Aveți grijă de seniori pentru a vă salva pensiile
Majoritatea dicționarelor definesc un senior ca fiind „o persoană cu vârsta peste 50 de ani”. Din punct de vedere etimologic, cuvântul senior înseamnă „mai în vârstă” sau „bătrân”. Pe piața muncii desemnează persoanele active din punct de vedere profesional aflate în a doua parte a carierei. Locul lor de muncă este puternic legat de echilibrul sistemelor de pensii și a devenit o miză politică. Până acolo încât Uniunea europeană a fixat pentru aceștia un obiectiv de 50% al taxării muncii. Termenul este utilizat de fapt pentru angajații de peste 45 sau 50 de ani. În sport însă, seniorii sunt încă și mai tineri. Se vorbește de asemenea de „seniori tineri” sau de „tineri pensionari” când ne referim la pesoane de cincizeci sau șaizeci de ani. Serge Guérin, un sociolog francez specializat în îmbătrânire și în „seniorizarea” societății, propune termenul de Boomers Boemi (BooBos), pentru tinerii seniori care se disting puternic prin sănătatea lor fizică, moralul lor și activitatea socială de cei mai în vârstă decât ei. De exemplu, eu aș acorda acest termen de BooBos lui Mihai Șora, care continuă să ne uimească prin vitalitatea și mintea sa în ciuda faptului că este centenar și nu este din generația Boomer-ilor!
Bătrân, în vârstă, dar nu senior!
Dar să fim transparenți, acest cuvânt „senior” s-a impus în limbajul curent al muncii și al politicii ca un înlocuitor pentru a evita utilizarea directă a cuvintelor „în vârstă” sau „bătrân”. În Quebec, de exemplu se folosește expresia „mai mare”. Această substituire traduce stânjeneala societății actuale adeptă a tineretului, pentru care ideea de bătrânețe are o conotație negativă. Organismele care reglementează munca în anumite țări din vestul Europei fixează această limită la 50 de ani. În ziua de azi toate țările din Uniunea Europeană încearcă să mărească vârsta legală de pensionare pentru a reduce deficitul sistemelor de pensii. Dar vă promit că despre asta vom vorbi pe larg într-un alt articol.
Din păcate pentru „seniori” mulți directori și patroni de întreprinderi nu sunt de aceeași părere și de multe ori le refuză, pe alte pretexte bineînțeles locurile de muncă dorite!
Seniori și viitoruri compatibile
Conform unor studii din Europa de Vest, atunci când sunt întrebați cum cred că sunt percepuți în întreprinderea unde lucrează, seniorii dau răspunsuri cu o tonalitate în general pozitivă: 55% spun că sunt apreciați pe plan profesional, 63% consideră competențele profesionale ale seniorilor la fel de bine recunoscute ca cele ale tinerilor, iar 67% afirmă că posibilitățile de formare profesională sunt aceleași pentru toți. Alte răspunsuri păstrează totuși o percepție negativă: o minoritate estimează că cei peste 50 de ani reprezintă o greutate financiară pentru companie (35%), sunt supuși unei presiuni să-și părăsească locul de muncă (17%) sau constituie o frână pentru evoluția celor mai tineri (11%). Anumiți angajați par uzați de lunga lor carieră, până acolo încât nu se mai implică în muncă și în companie, alții se simt apreciați și doresc să continue pe aceeași traiectorie. Pentru anumiți directori de resurse umane, în meseriile de mare randament, devii senior de la 35 de ani. Așa cum am spus, pentru autorități ești senior de la 50 în sus. Pentru cei care-și părăsesc din diferite motive locul de muncă, senioritatea este adesea „întinerită” la 40 de ani, ceea ce înseamnă că e mai bine să evităm să ieșim pe piața muncii de la o vârstă-ncolo… Convingerea sau seducerea unui angajator devine în aceste cazuri o misiune dintre cele mai dificile…
Un De Gaulle doarme în fiecare senior
Timpul se dilată în timpul pauzei profesionale și îți aruncă adesea vârsta în față. Consultanții nerușinați o reproșează sub tot felul de pretexte false. Legea interzice discriminarea bazată pe vârstă și totuși nu folosește la nimic să te ofuschezi când un patron mai tânăr nu te angajează. Am fi făcut probabil la fel în locul lui. În permanență tânăr sau bătrân în raport cu cineva, este mai bine să te poziționezi în raport cu viitorul, conform potențialului și a capacităților, pentru că până la urmă nu există o vârstă pentru a deveni antreprenor. De Gaulle și-a început cariera politică la 49 de ani când a trecut în Anglia pentru a lansa chemarea la rezistență, la Franța liberă. S-a oprit la 54 după ce a eliberat Franța și a reînceput la 67 de ani, pentru a fonda cea de-a V-a Republică. La orice vârstă, la nivelul fiecăruia de competență, în sfera sa de interes, un De Gaulle doarme în fiecare senior. Datorită maturității avem toate atuurile în mână pentru a renaște și a ne crea un job: știință, experiență, eficiență, înțelepciune și mai ales toate greșelile în spatele nostru. Ne-au costat suficient de scump pentru a începe să ne plătească niște dividende… La 50 când ești patronul afacerii, afacerea vieții tale, a te concentra asupra prezentului îți dă prospețime în comportament. Suntem aleși, tineri sau bătrâni, dacă avem un proiect cu o nouă valoare adăugată. Managementul timpului devine managementul propriei persoane și pilotarea propriei vieți. Mai ușor de spus decât de făcut, mai ales cu criza care se permanentizează. Prea bătrân, prea uzat, prea scump, prea puțin adaptabil… Motivele sunt multiple…
Voi ce ziceți?
Alte articole complementare:
Zâmbetul – cel mai bun coach al carierei dumneavoastră
