Blog

Încă unul din acei termeni anglo-saxoni cu mai multe fațete. Multă lume îl folosește referindu-se la un nivel ierarhic, la o carismă sau chiar la un șef de trib. Dar până la urmă ce înseamnă a fi lider?

Definirea liderului și leadershipului

Conform Wikipedia, leadershipul – numit și chefferie în franceza africană și din Quebec, poate chiar hegemonie, cu sens de preponderență și ascendent cu o nuanță de carismă – este influența unui individ asupra unui grup. Leadershipul este „o relație de încredere temporară (uneori chiar efemeră) și reciprocă (liderul trebuie să aibă tot atâta încredere în grup câtă are majoritatea grupului în el). Ea se manifestă prin capacitatea sa de a aduna și a mobiliza energiile în jurul unei acțiuni colective…” Liderul este cel recunoscut ca șef de trib de către tribul însuși…

Diferitele niveluri ale liderului

Așa cum un manager operațional nu face aceeași muncă cu un manager strategic, liderul poate aparține unor categorii ori niveluri diferite. Nivelul 1 / Nivelul operațional / Nivelul strategic cu un mix specific de competențe pentru fiecare:

• Luarea deciziilor de risc ridicat;
• A naviga în sferele politice ale întreprinderii;
• Reprezentarea întreprinderii;
• Lider pe plan internațional;
• Gânditor strategic;
• Cel care face munca să fie făcută;
• Cel care îi face pe angajați să se simtă implicați și inspirați;
• Crearea de noi rețele de relaționare;
• Renunțarea la o reputație de expert;
• Gestionarea situațiilor complexe și confuze.

Lider și manager – este oare același lucru?

„Nu puteți manageria persoanele în bătălie. Manageriați lucrurile și ghidați oamenii.” – Grace Hopper

Cuvântul lider desemnează persoana și actele sale și nu este un titlu sau o funcție pe o carte de vizită. Manager este o funcție. Cele două cuvinte desemnează acțiunea și persoana care acționează. În teorie:

• Managerul vorbește de proceduri, de roluri și responsabilități în timp ce liderul exprimă aspirații și nevoi;
• Managerul are un titlu oficial pe când liderul vorbește cu autoritate;
• Managerul fixează obiective SMART, iar liderul își partajează viziunea, strategia și inspiră viziunea angajaților săi;
• Managerul gestionează obiective, resurse și o echipă, în timp ce liderul își dezvoltă colaboratorii;
• Managerul are exigențe pe care nu trebuie să le justifice pe când liderul își implică angajații partajând sensul, motivul („de ce”-ul).

Mai are sens în ziua de azi această distincție?

Colaboratorii managerului trebuie să facă și se simt uneori demotivați, în timp ce persoanele conduse de un lider se depășesc și sunt mândre să aparțină acestei echipe. Managerul este profesionist și lipsit de pasiune pe când liderul vorbește din inimă printr-o comunicare carismatică.

În sinteză, se pare că managerul se ocupă de respectarea cadrului și obiectivelor, comunică ordine și organizează munca. Citind această comparație poate fi înțeles mai bine Warren Bennis pentru care „organizațiile sub-performante sunt, în general, supra-manageriate și prea puțin ghidate prin leadership.” Pe teren totuși managerul, operațional, dar și strategic, este din ce în ce mai mult împins să dezvolte competențe asociate în mod tradițional cu liderul:

• Viziunea internă și externă;
• Creativitatea: să facă să apară noi piețe, noi strategii;
• Carisma: generează energie, angajament;
• Gestionează comunicarea verbală, corporală și tăcerea;
• O percepție sistemică a întreprinderii: căutarea soluțiilor îndrăznețe, dar și a celor obișnuite;
• Destinderea, bucuria, entuziasmul.

Mai are sens în zilele noastre distincția? Și dacă am lucra cu toții la propriul leadership? Cu alte cuvinte, și dacă am lucra cu toții la dezvoltarea personală?  Pentru că aceste competențe, uneori înnăscute, se lucrează, se dezvoltă…

Alte articole complementare recomandate:

Cercetarea operațională ca instrument ajutător în luarea deciziilor

Cum să rămâneți pozitivi atunci când v-ați pierdut jobul

Resuscitarea artei de a pune întrebări

Cum să dați stresului lovitura de grație