Blog

Viziunea unei apropieri posibile între aceste două forme de management prezentate mai jos, se bazează pe experiența mea și pe studiile pe care le-am realizat despre diferitele siteme de management și organizare ale organizațiilor. Am structurat totul ca răspuns la un număr de întrebări detaliate mai departe.

Ce este o întreprindere eliberată?

Mă voi referi aici la întreprinderi de talie și cu domenii de activitate foarte variate care au în comun, fiecare în felul ei, un stil de management revoluționar în raport cu practicile dominante.

Căutarea performanței se face mergând foarte departe cu încrederea acordată de conducători personalului productiv. De exemplu la Morning Star (SUA), procesator de roșii cu 400 de angajați, nimeni nu supraveghează pe nimeni. Misiunea este cea care comandă. Fiecare este responsabil de stabilirea propriei misiuni, astfel încât să contribuie la realizarea obiectivului întreprinderii și la satisfacerea așteptărilor clienților.

Această libertate acordată personalului o regăsim la Gore, grup din industria chimică americană care numără 9.000 de „asociați”, în care salariații pot merge să discute cu cine vor pentru a obține ceea ce au nevoie pentru a reuși. Ei își aleg singuri și fără constrângeri angajamentele și proiectele la care vor să lucreze. La fel la Sogilis, o societate mică de dezvoltare de software din Grenoble, unde preluarea comenzilor asociază în mod sistematic responsabilii tehnici, care au libertatea de a accepta sau nu comanda.

Fericirea la locul de muncă are prioritate. De exemplu, directorul Semco, un fabricant de echipamente brazilian cu câteva mii de angajați, apără ideea că atâta timp cât colaboratorii sunt tratați ca niște adulți se vor comporta ca atare și cu cât au mai multă libertate cu atât vor fi mai productivi, mai satisfăcuți și mai inovatori. În această întreprindere angajații își fixează singuri salariile, orarele de muncă și le afișează.

Eliminarea ierarhiei. De exemplu, Grupul Herve, societate de servicii de 2.400 de persoane este organizată în echipe de 15 până la 20 de persoane care își aleg fiecare reprezentantul pentru exterior cu rol de dirijor, de facilitator, de regulator și de mediator. Îl putem de asemenea cita pe Jean-Francois Zobrist, director al turnătoriei Favi de 400 de persoane, care a ținut prima sa ședință de organizare anunțându-și angajații că va fi și ultima pentru că rolul tradițional de control este depășit și pe viitor va ghida, ajuta, însufleți operatorii până când vor putea fi autonomi și capabili să-și măsoare singuri rezultatele.

Limitarea dimensiunilor și acordarea unei mari autonomii entităților care constituie întreprinderea: echipe de teren de 15-20 de persoane, ca în grupul Herve, și uzine sau unități de business care nu depășesc un efectiv de 250-300 de persoane, ca în grupul Gore.

Transparența finaciară, ca în cazul HCL Technologies (grup de 84.000 de persoane din India), unde tot personalul are acces la indicatorii financiari și la un forum online care permite discuții libere cu conducerea.

Reducerea rolului directorilor în raport cu funcțiile ierarhice obișnuite: de exemplu, în cazul Sol Finlanda, numărul unu finlandez în servicii de curățenie, cu 8.000 de salariați, rolul directorului general constă în principal în a organiza succesul, a mediului material și mental optim și de a furniza mijloacele pentru a face succesul efectiv.

Întreprinderile citate sunt performante din punct de vedere economic, iar unele sunt lideri mondiali în sectorul lor. Principiul întreprinderii eliberate a fost uneori implementat pentru a scoate întreprinderea dintr-o criză gravă. Acesta a fost cazul pentru New Sulzer Diesel în Franța și Harley-Davidson în Statele Unite.

Totuși perenitatea acestui model este adesea legată de menținerea în întreprindere a conducătorului care l-a instalat. De exemplu, schimbarea acționarului și a conducătorului care a redresat compania la Harley-Davidson a provocat o întoarcere la o întreprindere de tip ierarhic.

Cum se derulează procesul de eliberare a întreprinderii?

De fapt nu există nicio regulă. Există aproape tot atâtea modele de întreprinderi și procese de eliberare câte așa-zise întreprinderi eliberate. Eliberarea întreprinderii este un drum care necesită multă tenacitate și modestie din partea conducătorilor, transferul radical al responsabilității către personalul de teren, repunerea în cauză a tuturor funcțiilor de angajare și control și reorganizarea potențială a funcțiilor organizației. Ritmul, amploarea și modul în care se realizează schimbarea trebuie adaptate fiecărei situații.

Procesul de eliberare a întreprinderii este o formă radicală a managementului schimbării, ceea ce face legătura cu managementul de tranziție.

Continuarea luni…