Blog

Aceasta este definiția dialogului social în viziunea guvernului actual, când vine vorba despre măsurile fiscale recente de îngenunchere a economiei.

Surzii sunt guvernanții, care nu vor să audă nimic din ce le-ar putea spune partenerii sociali. Ei consideră că și-au făcut temele, pe hârtia care suportă orice, și vor să dea impresia că doar așa se poate opri alunecarea țării în prăpastie, după ce tot ei au împins-o acolo prin aplicarea pseudo-teoriei economice care spune că mărirea salariilor duce la creștere economică. Sigur că politrucii noștri de frunte nu vor recunoaște niciodată că au dus țara pe marginea prăpastiei prin supradimensionarea aparatului bugetar și prin firmele căpușă, care secătuiesc finanțele publice în beneficiul prietenilor și rudelor lor!

Muții sunt partenerii sociali, mai ales patronatele, cărora li s-a băgat pumnul în gură pe post de căluș. Și ca să nu le mai vină alte idei de comunicare, li s-au mai și legat mâinile la spate…

Creșterea salariului minim peste noapte va crea o mulțime de probleme firmelor, care vor trebui să se adapteze cu o viteză nebună, să crească prețurile și valoarea contractelor ori să intre în faliment sau insolvență. Și probabil, imediat după ce vor fi rezolvat problemele legate de această majorare salarială, va veni următoarea majorare la începutul anului 2024.

Să nu creadă cineva că aceste majorări ale salariului minim se fac din grijă față de oameni. Aceste majorări se fac pentru a crește încasările la bugetul de stat. Însă și aici guvernul își face prost temele, pentru că orice majorare de salariu minim determină și majorarea salariilor bugetarilor, deci creșterea cheltuielilor statului.

 Pe de altă parte, să fie clar, majoritatea patronilor își doresc angajați fideli și care să se simtă cât mai confortabil la locul de muncă, iar un salariu confortabil este o măsură în acea direcție. Pe o piață pe care forța de muncă, mai ales cea calificată, este din ce în ce mai greu de găsit, mulți patroni au mărit deja salariile fară să aștepte intervenția guvernului. Acest lucru, în condițiile creșterii concurenței pe piață, corelat și cu tendințele de contracție sau chiar de recesiune din anumite economii europene, a împins deja în jos rentabilitatea firmelor. Iar măsurile fiscale promovate de guvern pentru a salva un aparat bugetar supradimensionat vin ca o măciucă la un car cu oale….

Clasa noastră politică, concentrată în cele două partide mari, care au condus, alternativ sau împreună, țara timp de 30 și ceva de ani, ne-au mai dat încă o dovadă că sunt ageamii în ale economiei. Și cu toate diplomele și doctoratele lor nici nu vor să învețe! Creșterea taxelor într-un moment în care economia frânează este echivalentă cu o frecție la un picior de lemn din punct de vedere al încasărilor. Iar creșterea agresivă a salariului minim în paralel cu creșterile de taxe va determina o migrație masivă a multor joburi în zona muncii nedeclarate.

Soluția este scăderea cheltuielilor de funcționare a statului și mai ales cele legate de salariile bugetarilor!

Salariile bugetarilor și pensiile reprezintă 95% din cheltuielile statului. În privința pensiilor nu se poate face aproape nimic. S-ar putea doar tăia pensiile speciale, însă dorința de a face acest lucru este doar mimată. Iar pensiile de cotizare trebuie mărite în fiecare an cu inflația, pentru că oricum sunt mici. Nici de pensionari nu au cum să scape pentru că, în ciuda eșecurilor guvernului de a construi spitale, oamenii tot se încăpățânează să trăiască mai mult…

Deci singurele cheltuieli importante care pot fi tăiate sunt cele legate de salarii! Un milion și jumătate de bugetari sunt enorm de mulți pentru țărișoara noastră cu populația în scădere. Un număr suportabil ar fi probabil 500.000. Această reducere nu se poate face peste noapte, dar trebuie începută și realizată într-un interval de timp finit. Să zicem 10 ani.

Dacă actuala clasă politică va rămâne la putere însă, acest lucru nu se va atâmpla. Statul va rămâne obez și lacom și va fi sufocat în continuare de aparatul bugetar supradimensionat și de firmele căpușă ale rudelor și prietenilor politicienilor, abonate la sute și mii de contracte cu statul, care nici mărar nu-și fac treaba așa cum ar trebui.

De aceea nu avem spitale moderne și curate, de aceea avem doar 1.000 de kilometri de autostrăzi și lista poate continua.

Anul viitor mai avem o sansă să-i trimitem acasă și să punem în locul lor oameni din economia reală! O țară poate fi condusă ca o firmă cu milioane de acționari… Condiția este ca oamenii din fruntea ei să fie lideri adevărați, profesioniști, cu un nivel ridicat de inteligență emoțională! Și în niciun caz niște panglicari incompetenți, niște fripturiști, care au ajuns în vârful piramidei ca beneficiari ai legilor lui Murphy!