O discuție cu Radu despre Mihaela
Se apropia momentul în care Irina urma să împlinească trei ani și după această vârstă Mihaela nu mai putea să stea în concedii medicale pentru copil, iar dacă se întorcea la institut ar fi fost dată afară pentru că eu plecasem la cealaltă firmă…
Atunci când mă alăturasem echipei Tecon, Radu îmi promisese că putem redeschide discuția despre angajarea Mihaelei, când va fi cazul. Și acel moment sosise!
Așa că într-o sâmbătă, când eram doar noi doi la birou, am adus vorba despre asta…
Știam că atunci când lucrasem împreună, la institut, în colectivul condus de Radu, acesta o apreciase pe Mihaela, iar Olga, soția lui, o plăcea în mod deosebit. Și totuși rezultatul discuției nu a fost cel așteptat. Am primit un refuz categoric din partea șefului meu și era foarte clar că nu dorea ca Mihaela să ni se alăture.
Iar eu, în condițiile astea, trebuia să fac ceva ca Mihaela să-și găsească cât mai curând un loc de muncă!
După vreo două săptămâni, când mai rămăsese foarte puțin până la aniversarea de trei ani a Irinei, Mihaela s-a dus până la institut să vorbească cu Dinu, directorul tehnic, care ne fusese și el coleg de colectiv și cu care amândoi lucrasem la câteva proiecte. Dar și acolo raspunsul a fost negativ. Dinu s-a ascuns de fapt în spatele lui Harry, directorul general, pretextând că acesta a impus o politică de îndepărtare a acelora care au legături cu firmele concurente.
Pe mine însă, când Mihaela mi-a povestit despre asta, m-a umflat râsul… Dacă ar fi aplicat cu adevarat această politică ar fi trebuit să dea afară cei mai buni, ingineri și proiectanți, din toate compartimentele cu excepția celui de inginerie electrică, de unde provenea Harry, pentru că toți lucrau cu noi pe ascuns…
Dar așa se scrie istoria!
