Blog

Blog

Comments (0) - Uncategorized

Trei teorii divergente despre fericirea la locul de muncă

Cercetătorii își sparg capetele de mulți ani referitor la fericirea la locul de muncă. Trei teorii recente au răsărit, dar sunt divergente. Cine are dreptate?

Kanter: fericirea înseamnă să fii motivat

Rosabeth Moss Kanter, guru al managementului, profesor la Harvard Business School și autoare a cărții E-volve!, a explicat într-un eseu publicat în Harvard Business Review că salariații confruntați cu provocări importante ar fi de departe cei mai fericiți. Conform lui Kanter, imensa problemă cotidiană constă în faptul că nu se mai simt implicați și sunt tuned off (demotivați). Salariații care se simt implicați în marile probleme ale lumii și, eventual, ale firmei, sunt singurii care se simt fericiți la locul de muncă pentru că au certitudinea că fac ceva pentru colectivitate.

Ea identifică trei factori de motivare în interiorul unei întreprinderi „mastery”, „membership” și „meaning” (profesionalismul, aparteneța și sensul). Pe scurt trebuie trebuie adunate într-un job provocarea, impresia lăsată de angajator că salariații sunt importanți, iar salariații trebuie să simtă că contribuția lor are sens. Din contră, „M” de la „Money” (bani) este exclus dintre factorii de motivare, conform lui Kanter. Banul este cu siguranță un component, dar nu este pârghia care-l face pe individ să se dea jos din pat dimineață ca să meargă la muncă sau care-l face să se simtă satisfăcut atunci când se întoarce seara acasă.

Rao: fericirea înseamnă să te simți responsabil

Srikumar Rao, autor al Happiness at Work (Fericirea la locul de muncă) și fost profesor la Columbia Business School, are un alt punct de vedere. El crede că cel mai mare obstacol în calea fericirii la locul de muncă este sentimentul nostru de neputință. Practic ar trebui doar să ne schimbăm reprezentarea mentală a situației. „A deveni conștienți că suntem de fapt persoanele responsabile este cea mai bună armă a noastră”. Conform lui nu există un context bun sau rău. Este vorba despre adaptarea punctului de vedere propriu, de a ne spune că suntem recunoscători pentru orice nouă experiență și că suntem gata să continuăm să creștem prin intermediul schimbării.

Leadership IQ: fericirea constă în a nu face nimic

Diferită în mod radical de primele, cea de-a treia analiză a fericirii la locul de muncă provine de la cabinetul american de consultanță și recrutare Leadership IQ. Conform unei anchete a acestui cabinet, cei prea puțin performanți sunt cei mai fericiți la locul de muncă. 42% dintre salariații care muncesc în întreprinderi mari știu să rămână discreți pentru a face cât mai puțin posibil. Ei simulează la momentul potrivit o sarcină importantă și atunci când pacea providențială pare să le fie perturbată, se ascund încă și mai bine în interiorul organizației. Conform anchetei, colegii lor cei mai performanți, care fac munca în locul lor, sunt cei nesatisfăcuți. Ei nu simt recunoașterea, în ciuda tuturor eforturilor, și sunt din ce în ce mai epuizați datorită sarcinilor suplimentare provocate de colegii lor invizibili. Dintr-o dată, acești lucrători foarte performanți sunt cei care părăsesc întreprinderea, lăsând-o pe mâinile celor mai puțin performanți.

Alte articole complementare

Sosește generația Z – consecințele pentru IMM-uri

Despre prezenteism

O abordare corectă în time management

Managementul de tranziție, un briceag elvețian al transformării organizațiilor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *