Blog

Blog

Comments (0) - Uncategorized

Cum își păstrează puterea directorii disperați după ea

În regatul animalelor este un comportament dovedit: cimpanzeii care ocupă vârful ierarhiei se arată adesea ostili față de membrii de un rang inferior suficient de puternici pentru a le amenința autoritatea. Și ei îi despart pe acești subordonați pentru a-i împiedica să se coalizeze.

Unele lucrări recente arată că anumiți șefi utilizează aceleași metode.

Charleen Case și Jon Maner, cercetători la Kellogg School of Management de la Northwestern University din Chicago au urmărit un grup de studenți pentru identificarea indivizilor înclinați să-și impună autoritatea celorlalți. Au arătat apoi că atunci când acești indivizi se simțeau în situații de nesiguranță încercau să interzică celor mai dotați dintre „subordonații” lor să se apropie și să formeze rețele de cooperare. Astfel, în momentul alocării locurilor într-o sală, de exemplu, acești lideri își separau subalternii cei mai competenți de toți ceilalți. Procedând astfel ei anihilau interacțiunile posibile între egali, propice ameliorării performanțelor grupului. Chiar dacă li se atrăsese atenția că această cooperare ar fi fost o garanție a succesului colectiv.

Aceste rezultate privesc în special managerii „motivați de gustul dominării” și plasați într-o poziție de putere „instabilă” – de exemplu atunci când există posibilitatea ca subordonații să aibă suficientă putere pentru a-i destitui. Dar domeniul de aplicare al acestor observații este mult mai larg. Așa cum subliniază cercetătorii, chiar dacă sunt mișcați mai mult de alți factori – dorința de a fi apreciați, de exemplu – cea mai mare parte a liderilor sunt motivați, cel puțin parțial, de gustul dominării. Și multe situații de putere, dacă nu toate, dau celor care le ocupă un sentiment de instabilitate.

O întreprindere poate lua diferite măsuri pentru a-și împiedica managerii să se joace de-a cimpanzeii dominanți.

În primul rând făcându-i responsabili în fața grupului. În timpul studiului lui Case și Maner, acțiunile acestor lideri nu erau cunoscute decât lor și cercetătorilor. Conform acestora din urmă, a permite superiorilor, egalilor și subalternilor să fie la curent cu ceea ce se petrece i-ar pune pe manageri sub control. În al doilea rând, întreprinderea poate instituționaliza comunicarea între subordonați, de exemplu organizând reuniuni în picioare. În al treilea rând, pentru că până și un lider motivat de gustul dominării are șanse mai mari să ia decizii bune când echipele sale rivalizează cu alte grupuri, întreprinderea trebuie să instituie competiții amicale în sânul echipelor sale. În sfârșit, ea se va asigura că managerii se simt siguri pe funcția lor: nicio situație nu este mai periculoasă pentru coeziunea unui grup decât un manager care se simte amenințat.

Și puteți căuta și studiul original: „Divide and Conquer : When and Why Leaders Undermine the Cohesive Fabric of Their Group” – Charleen R. Case și Jon K. Maner.

Articole complementare recomandate:

Interesul de a vă defini reușita pentru a o atinge mai ușor

Comunicarea eficientă este esențială pentru lideri

Management prin intermediul chestionarelor sistemice

Ce-ar fi dacă v-ați transforma slăbiciunile în puncte forte?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *