Matematicienii noștri din politică, basmele și proverbele
Avem doi matematicieni în prima linie a politicii românești și amândoi par să-și inspire acțiunile din basmele și proverbele românești.
Primul despre care vreau să vorbesc, Grindeanu, cel al cărui tratat de matematică a dispărut fără urmă, existând doar în CV-ul său, și-a condus partidul nu ca fata mare la măritat, ci la divorț!
După un simulacru de conferințe regionale unde a vorbit mai mult el și cu Monsieur Vasilescu (adică Manda), a fost un vot, unde 5.000 de cetățeni (doar atâția or fi votat partidul pentru alegerile parlamentare?), dintre care mulți se antepronunțaseră, iar ălorlalți le-a fost frică să-și contrazică șefii, așa că au decis să lase căruța cu oiștea ruptă pe drum pentru că dacă rămâneau mai departe înhămați la ea și încearcau să ajungă cu marfa la târg, mulți dintre ei ar fi rămas fără slujbele alea grase unde taie frunză la câini de dimineață până seara, că altceva oricum nu sunt în stare să facă!
Bolojan, cel criticat pentru că face totul privind prin niște ochelari de cal, dovedește un oarecare pragmatism în acțiunile sale prin care vrea să scadă deficitul bugetar. Deși, după părerea mea, s-a mișcat mult prea încet, ținând cont de timpul pe care-l avea, teoretic, la dispoziție, adică până în primăvara anului viitor. Recapitulând: ne-a marit taxele, mai ales pentru pensionari (și nu neaparat celor cu pensii foarte mari), pentru patroni și acționari (dublarea impozitului pe dividende față de acum doi ani), proprietarii de clădiri (mai ales) și mașini (cu din urmă a fost mai blând și în niciun caz nu va opri importul de rable), iar când a venit vorba de reducerea de cheltuieli și de eficientizarea companiilor de stat totul a devenit o cursă cu obstacole, datorită opoziției PSD orchestrată de trioul tragicomic Grindeanu-Manda-Vasilescu, susținut uneori vocal și de Câciu, omul care după ce a făcut praf bugetul în timpul guvernului Ciucă și-a repetat isprava cu fondurile europene pe vremea lui Ciolacu. Dar ăștia se fac că au memoria scurtă și chiar ne iau de proști pretinzând că sunt fete mari, când ei sunt de fapt la ia-mă nene, așteptând să mai facă un ban cinstit trăgându-și-o prin cabine cu șoferii de TIR…
Acum, socialiștii noștri de caviar și-au uitat trecutul, au uitat că nu sunt Albă-ca-Zăpada, și se cred fata săracului cea isteață, care se duce la împărat „nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici călare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lângă drum”. În realitate, cu toată tevatura și baletul se care-l practică în permanență și cu tactica asta a struțului sau a struțocămilei, nu reușesc să arate decât că sunt precum pocitania din Aleodor Împărat – „jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop”(iar ăla de pe urmă ar trebui să fim noi contribuabilii, pentru că tot ei ne-au tăiat piciorul și ni l-au mâncat)! Și cu asta, cu toate valurile pe care le fac, vor deveni, cel mai probabil, irelevanți la alegerile de peste doi ani!
Cel de-al doilea matematician al nostru, instalat confortabil la Cotroceni, cel puțin până la sfârșitul acestui mandat, pare șovăielnic în căutarea echilibrului instabil și a cam uitat de promisiunile electorale cu care l-a învins pe șeful de galerie…
Printre altele, acestea se refereau la reformarea sistemului și la tandemul cu Bolojan, care a părut să fie atunci premierul dorit de viitorul președinte și nu numai de el.
Între timp uitând de ecuațiile și integralele, care au un rezultat clar, atunci când le rezolvi, pare să te fi inspirat din „Povestea vorbei” a lui Anton Pann, și, nu „se mulțumesce nici în car, nici în căruță, nici în sanie, nici în teleguță”. Acum, de când cu încălzirea globală, îl înțeleg în privința saniei, că riscă s-o tragă pe uscat… Dar ar trebui totuși să se decidă odată dacă-i laie ori bălaie! Nu poți să fii și cu sacii-n căruță și cu sufletu-n rai…
