Un șut în fund, un pas înainte…
Mi-am lăsat lucrurile acasă și am plecat imediat la Tecon. Acum ar fi fost culmea să mi se retragă și oferta de angajare pe care fusesem la un pas s-o refuz…
Însă nu nu s-a întâmplat asta. Pe Radu chiar l-a umflat râsul când i-am povestit ultima amenințare primită de la Harry.
Și-a dat seama că în după amiaza aceea nu mai eram în stare de nimic și m-a trimis acasă.
Era jumătatea săptămânii și am stabilit că voi începe lucrul de luni. Nici măcar nu am vorbit despre ce salariu voi primi.
A doua zi de dimineață m-am dus la biroul domnului Danciu, reprezentantul fabricii din Turda la București, i-am explicat situația și l-am sunat și pe domnul Rusu. I-am spus că aș vrea să continui proiectele pe care le-am început împreună, în cadrul noii firme unde voi lucra, iar el a fost în principiu de acord. Și el îl aprecia pe Radu și fusese uimit de demiterea lui de la institut în urmă cu trei ani.
Luni am început lucrul de dimineață și l-am terminat seara la nouă. Și ăsta avea să fie programul meu zilnic, de luni până vineri, de la nouă dimineața la nouă seara, iar sâmbătă de la nouă la trei după-amiaza.
Am semnat contractul de muncă ca primarul, fără măcar să mă uit la valoarea salariului. Însă la sfârșitul lunii am avut o surpriză. Salariul net pe care îl primeam acum era mult mai mare decât brutul de la institut…
Deci mi-am dublat încă o dată salariul într-un interval de două luni!
Un șut în fund, poate să însemne, de cele mai multe ori, un pas înainte…
