Blog

Sigur că astăzi când magazinele sânt pline de cosmetice produse chiar la noi în țară și pe toate drumurile se face propagandă pentru eleganță și frumusețe o ședință ca aceia despre care vă povestesc poate părea ridicolă

                                                                                                                                                             absurdă

                                                                                                                                                             din altă lume

dar însă eu vă atrag atenția că

                  1)nu a fost doar una

                  2)țineau ceasuri în șir

                  3)a participa nu însemna pur și simplu să stai și să asculți pentru-că lipsa unei atitudini ferme era ea însăș o atitudine

4)mai ales pe linie de tineret se organizau deci încă trăiesc oamenii care au fost învățați să des-considere frumusețea exterioară.

Bine înțeles că au fost și din aceia care au știut să se bucure de ea chiar dacă nu le a fost nici lor ușor și de la unu dintre ei știu sigur că frumusețea aceasta exterioară a existat totuș în anii aceia când eu nu aveam ochi pentru ea.

„E plină lumea de femei frumoase Marțiane! Și nuș cum drac se face că una pare mai frumoasă ca alta și două nu sânt la fel!”

Chiar la început am pomenit de prietenul acela al meu din tinerețe care punea fetele să își facă auto-biografia de la prima întâlnire.

Ionică Staicu îl cheamă.

Este și astăzi în fabrica în care am lucrat înpreună – până la urmă nu au avut ce îi face și a ajuns maistru.

Plătește două pensii alimentare dar însă cu acte nu a fost însurat nici o dată.

„Păi și la cinema plătești și se nimerește să vezi pe ditamai cearceafu o porcărie. Darămite să strângi în brațe o femeie frumoasă!”

O singură dată îl țin eu minte recunoscând că se ține cu o femeie urâtă = „Nu îți fac cunoștință cu ea că te sperii. Chiar și eu mă întâlnesc cu ea numai dupe apusul soarelui și când intrăm în casă nici nu aprind lumina. Dar însă era musai să o fac și pe aceasta – înțelegi? Ți se face acru mâncând numai miere!”

În afară de cazu acesta când sânt sigur că mai și glumea eu unu nu țin minte să îl fii auzit vorbind urât despre o femeie.

Nu am auzit să se fii purtat urât cu o femeie.

Și nici o femeie nu a venit să îl reclame.

Cu toate acestea când eram activist a venit foarte amărât la mine = îl puseseră în discuția organizației de bază din secția lui în care lucrau numai bărbați pentru „atitudine imorală față de tovarășele noastre de muncă”.

Era negru = „Cinci ceasuri să mă țină ei în picioare și să mă judece ca pe hoții de cai? Și să mă bată dumnezeu dacă aveau vreun pic de dreptate! Că eu întotdeauna am avut o atitudine corectă până la milimetru față de femei – nu am umblat cu două de o dată și cu fiecare am avut grije să mă înțeleg cinstit lăutărește la început și la sfârșit. Chiar când a fost vorba că vrea să lase copilu ca să aibă o amintire de la mine nu am zis de cât că eu nu sânt om de legat la gard dar însă că am să îi fiu tată și am să plătesc pensia alimentară – nici nu a fost nevoie să trecem pe la tribunal.

Îmi zice mie unu pe care eu cu ochii mei îl văzusem ascunzând banii în pantofi pentru că nevasta nu lipsește de la poarta fabricii la chenzină poate să ningă ori să plouă = Să își ia tovarășu angajamentu aici în fața noastră că se însoară până la data de și îl iertăm.

Mă puseseră să stau în față în picioare așa că a fost ușor să îl măsor de la bască până la pantofi = Ia zii tu mă Vasile de ce trebuie să mă însor până la data de?

A trebuit să îi sufle alții de am auzit și eu în față = Ca să intri în rând cu noi ăștilalți.

Zic = Mă Vasile eu chiar și însurat nu aș avea ce căuta în rând cu tine. Că la mine în casă dacă învârtești o pisică de coadă nu are de ce se agăța cu ghiarele dar însă tot nu am spus vreodată unei femei că nu am bani când aveam. Până și în cârciumă tot cu o femeie îmi place mie să intru și nu cu alde tine – că tu ai fii în stare să faci scandal dacă aș rămâne treaz dar însă pentru o femeie cea mai mare jicnire ar fii să ajungă să mă care ea până la un pat în care să sforăi. Înțelegi tu ce vreau să spun?

Atunci a sărit tovarășu care conducea ședința = Poate nu îți dai seama unde te afli tovarășe Staicu! Măcar aici în fața organizației ar fii cazu să adopți o atitudine serioasă și să îți precizezi poziția!

Pe tovarășu acesta nu îl mai văzusem prin fabrică și nu îl aveam cu nimic la mână.

Dar însă tocmai pentru-că și el mă vedea pentru prima oară nu se cuvenea să mă facă neserios în fața oamenilor = Eu tovărășele vorbesc așa cu Vasile pentru-că sânt niște ani buni de când muncim împreună în aceiaș hală și ne cunoaștem nu numai din ședința aceasta. Și dacă îmi pui mie așa problema se vede de la o poștă că nu mă cunoști. Află dumneata tovărășele că tocmai invers nu aș fii serios – să îmi iau adică angajamentu că mă însor până la data de și peste nu știu câtă vreme să ajung iar aici în față pentru-că divorțez ori pentru-că îmi înșel nevasta. Că din sala aceasta numai cine nu mă cunoaște nu știe vorba mea = încă nu so fii născut că altfel aș fii întâlnit și eu femeia aceia care să le țină locu la toate celelalte”.

Nu am putut să îl ajut în nici un fel – a luat atunci un vot de blam cu avertisment care peste câțiva ani a fost ridicat dar însă pe care Ionică nu avea să îl șteargă din memoria lui nici o dată.

De atunci în două rânduri i se propusese să fie promovat dar însă a refuzat să plece de la strungu lui = „Că doar mulțumită lui am scăpat doar cu vot de blam cu avertisment și tot mulțumită lui până la urmă a fost ridicat și acesta – dar însă de legat la gard tot nu au putut să mă lege. De strungari o să fie întotdeauna nevoie și dacă mai sânt și buni ca mine li se mai trece cu vederea. Cu șefii însă e altfel – întotdeauna sânt mai mulți pofticioși de cât trebuie și atunci sigur că poți să îi strângi pe toți de unde trebuie ca să fie zi de zi un exemplu demn de urmat și așa mai departe. Pe mine vă rog să mă lăsați la vorba mea.”

Ajunsese într-adevăr de pomină cu vorba aceia a lui.

Chiar și atunci când mă despărțisem de Stana tot cu vorba aceasta a venit să îmi dea curaj = „Dacă nu se mai poate altfel să nu cumva să îți pară rău Marțiane! Nu o fii tocmai ea că doar încă nu sa născut femeia care să le țină locu la toate celelalte!”

Bine înțeles că nu am pus nici o dată problema ca Ionică și nici măcar nu am ajuns să compar între ele două femei până

Ei da = până astăzi.

Până astăzi – când am decoperit că nu sânt în stare.

Dv. puteți crede ori nu dar însă eu chiar mă gândeam că am început să bat câmpii cu gându la Ionică și uite că fără vorba aceia a lui nu aș fii ajuns să înțeleg de ce

Într-adevăr aceasta trebuie să fii fost.

Altă explicație nu există.

Numai curiozitatea

             năzuința

             tendința

de a vă pune față în față cu Stana a putut să mă ducă cu gându la un aspect de care și eu și ea nu am ținut seama – ba chiar îl des-consideram așa cum am arătat mai înainte și nu consider necesar să mai revin.

Bine înțeles că a fost o pornire involuntară.

Absolut involuntară și ne-cugetată.

Măcar data trecută

Da = o mai pornisem o dată cu gândul pe drumu acesta.

Atunci însă totu a pornit de la ceva concret.

Îmi cer dinainte scuze că trebuie să mă refer la un asemenea aspect.

Când am fost nevoit să folosesc într-o seară baia dv. sa întâmplat totu.

Încă o dată îmi cer scuze dar însă dacă am început nu mai pot să dau înapoi = am fost atât de uluit încât am ieșit din baia dv. uitând pur și simplu pentru ce intrasem.