Blog

Turneul formației de dansuri a fabricii de la Turda se desfășura timp de trei săptămâni în estul Franței, mai ales în Vosgi, Jura și un pic in Bourgogne. Mai ales în zone rurale și mai puțin industriale…

Oricât am scormonit prin cataloagele de firme de specialitate, pe care le copiasem din cele două reviste de specialitate înainte de a pleca din institut, nu găseam mare lucru. Sunt convins că existau și în acea zonă firme de inginerie, dar nu dintre cele specializate în domeniul nostru. Ori poate că n-am fost eu în stare să le găsesc…

Oricum am răsfoit toată biblioteca mea profesională, cu numere întregi fotocopiate din „Ciment, Béton, Plâtre, Chaux” și din „Zement, Kalk, Gips”, însă în cele din urmă m-am dat bătut. Nu știam ce să fac. Trebuia să gătesc soluție, să găsesc măcar două sau trei firme pe care să le viziteze domnul director în cele trei săptămâni care le avea la dispoziție.

Exista, de fapt, o singură soluție și i-am expus-o în cursul vizitei sale la București în săptămâna următoare:

–Domnule Director, nu am reușit să găsesc nicio firmă interesantă de vizitat în zona în care se va deplasa formația de dansuri. Singura soluție ar fi să folosiți autobuzul ca taxi pentru a ajunge în Franța, apoi să închiriați o mașină și să mergeți să vizitați firmele care vă interesează.

–Cam cât ar costa închirierea unei mașini?

–Între 30 și 60 de dolari pe zi, plus asigurările… Adică încă 15-20 de dolari. Plus hotelurile și mâncarea. Vă pot face un traseu, rezervarea hotelurilor, a mașinii și aranjarea întâlnirilor. Și vă dau hărțile mele ca să vă descurcați în Franța pe șosele.

–Bogdan, e foarte scump. Și chiar dacă aș avea banii, nu am condus niciodată în străinătate. Nu zic că nu m-aș descurca, dar îmi va fi foarte greu. Și ar fi destul de riscant pentru mine și pentru fata mea.

–Hm, am răspuns, poate că ar mai fi soluție… Aș putea veni și eu cu dumneavoastră. Presupun că mai găsim un loc în autobuz, nu-i așa?

–Sigur!

–Însă va trebui să găsesc o soluție de finantare. Parcă ziceați ceva de niște studii de fezabilitate și de o analiză comparativă de oferte? Aș putea include tot acest buget de deplasare în acele contracte, însă va trebui plătit un avans consistent.

–Da, ar putea fi o soluție.

–Când vă întoarceți la Turda?

–Poimâine.

–Perfect. S-au depus pașapoartele pentru viză?

–Nu încă.

–Atunci poate îmi găsiți și mie un rol în grup și mă ajutați să obțin viza împreună cu restul grupului. Ne vedem mâine după amiază ca să vă prezint un proiect de traseu și de buget?

–Sigur!

–Trebuie să vorbesc mâine dimineață și cu domnul Bărbulescu pentru a-l convinge să accepte acest aranjament.

De fapt nici măcar nu îmi închipuiam că Radu ar putea avea ceva împotrivă… Deși lipsa mea pentru aproape patru săptămâni putea fi resimțită de colegi, care ar fi trebuit să preia mare parte din ceea ce ar fi trebuit să fac eu pentru proiectele fabricilor din Pakistan.

În seara aceea am facut un traseu care traversa Franța prin zona centrală până la limita sudică a castelelor de pe Loara, urcând apoi spre Paris și mai sus spre Liège, pentru a coborâ înapoi în Vosgi.

În tot acest timp îmbinam utilul cu plăcutul, alternând discuțiile profesionale cu vizitele turistice.

Lui Radu i-am ambalat proiectul frumos și nu i-am dat ocazia să mă poată refuza. Calculasem prețul proiectului și ne rămânea o marjă suficientă.

M-am întâlnit după amiază cu domnul director și cu domnul Danciu, reprezentantul fabricii la București, și am bătut totul în cuie. Iar înainte de întoarcerea la Turda i-am dat și contractele de proiectare, semnate de Radu, facturile de avans și pașaportul meu sentu obținerea vizei.

Urma ca în luna și jumătate rămasă până la plecare să definitivez întâlnirile, să rezerv mașina, să fac rezervările la hoteluri și să finalizez și cele două proiecte, analiza comparativă de oferte și studiul de fezabilitate.

Au fost trei zile intense, cu multe lucruri de făcut seara, acasă, în care, esențial pentru menținerea încrederii colegilor că sunt în stare să fac și ceea ce așteptau ei de la mine, nu mi-am neglijat câtuși de puțin sarcinile pe care le aveam la birou…