Blog

Știți că se vorbește destul de mult despre obiectivele pe care ți le propui la începutul fiecărui an și despre cum trebuie să muncești ca să ți le îndeplinești. Eu pentru anul ăsta, în plan personal, nu fac decât să continui lucrurile pe care le-am început deja anul trecut. Dar astăzi vă voi vorbi doar despre unul dintre ele.

Sunt convins de ceva vreme că avem nevoie în structurile alese de oameni cu experiență în economia reală. Pentru că politrucii noștri actuali, care trăiesc la 12°C și fac cumpărături doar de 100 de lei de la supermarket, provin ori din funcționari publici ori din îmbogățiți din afaceri cu statul. Iar pentru ei firmele și economia sunt doar niște vaci de muls, iar cetățenii doar o mașină de vot pe care trebuie s-o ungi în ani electorali.

În speranța că reușita mea îi va convinge și pe alții să facă pasul și să se ofere voluntari pentru parlamentarele din toamnă, m-am hotărât să candidez ca independent pentru europarlamentare. Pentru asta vreau să mobilizez rețeaua mea de conexiuni de pe rețelele de socializare, LinkedIn și Facebook, care cuprinde peste 30.000 de persoane. Nu este un pas pe care l-am făcut ușor și nu este nici simplu de făcut. Este nevoie de multă muncă pentru a duce treaba până la capăt!

De câteva zile am început să trimit mesaje membrilor rețelei referitoare la această candidatură a mea ca independent la europarlamentare. Ideea mea este că dacă oamenii mă ajută la strângerea de semnături și la convingerea celor apropiați să mă voteze, am șanse să fiu ales. Dar pentru asta trebuie să apuc să trimit peste 1.000 de mesaje personale și personalizate în fiecare zi, numai în timpul liber.

De ce la europarlamentare? Pentru că sunt primele alegeri din acest an și cele mai dificile pentru un independent. Ai nevoie de mai multe semnături și de mai multe voturi decât la celelalte, cu excepția prezidențialelor. Am discutat cu mai multă lume despre această candidatură, oameni din lumea afacerilor, și mulți dintre ei mi-au spus că s-au gândit și ei să candideze, tot ca independenți, dar că le e teamă că nu au sanse să fie aleși. Fiind primele alegeri din an, în caz de reușită, sper să mai avem timp să convingem și pe alții să facă acest pas până la alegerile parlamentare din toamnă.

De ce independent? Pentru că nu mă inspiră conducerea niciunuia dintre partidele cu șanse de a trece pragul electoral de 5%. Iar după aproape 30 de ani de management m-am învățat prost, să-mi aleg sefii! Eu personal, și mulți dintre cei cu care am vorbit îmi împărtășesc opiniile, nu i-aș vrea ca șefi nici pe Ciolacu, nici pe Ciucă, nici măcar pe Drulă și în niciun caz pe Simion ori pe Șoșoacă. Deși un prieten mi-a spus că în realitate Simion este un om excepțional. Să fie la el acasă, dar cu derapajele verbale pe care le arată la televizor, eu nu cred…

Știu că mulți dintre voi, nu veți fi de acord cu mine, dar din contradicții se naște progresul.

Lipsa de experiență a politrucilor în economia reală se traduce prin aproape toate măsurile de după 2016, care au fost contra mediului de afaceri. Cu niște mici pauze, care nu au contat prea tare, și datorită pandemiei, în timpul guvernărilor lui Orban și Câțu, care nici nu au făcut mare lucru, dar nici nu au intrat cu bocanci murdari peste firme ca ceilalți…

Ce am observat în această săptămână de când am început să transmit mesajele către rețea:

• Majoritatea răspunsurilor sunt de susținere. Există și oameni care au spus că vor să-mi citească articolele și opiniile înainte de a se decide (bravo lor), dar și refuzuri.
• Am fost și certat de o doamnă care m-a acuzat de lipsă de curaj pentru că transmit mesaje personale în loc să-mi anunț public candidatura. Ei bine, am început cu mesajele personale pentru că dureaza mult mai mult să transmiți cele 30.000 de mesaje personalizate decât să scrii o postare. În al doilea rând, cunoașteți cu toții algoritmul de distribuție al postărilor, care are grijă ca acestea să ajungă doar la 10-15% din rețea.
• Pentru prima oară în ultimul an, de când am atins maximul conexiunilor posibile pe LinkedIn, am constatat o scădere a sumarului de conexiuni. Se mai eliberau câte două-trei locuri în rețea în fiecare lună, dar erau ocupate rapid. Acum am vreo 25 de conexiuni libere, deși înainte de a începe campania de mesaje eram la maxim.

Voi continua la începutul fiecarei săptămâni să îmi public opiniile despre politică și despre ceea ce trebuie făcut. Aștept de la voi sugestii și propuneri care să fie incluse în programul meu. Fiecare are domeniul lui de expertiză și nimeni nu le știe pe toate. În general oamenii inteligenți sunt adepții lui Socrate, știu că nu știu de fapt nimic și că în fiecare zi au totul de învățat!

Și mai am rugămintea de a mă ajuta cu distribuirea postărilor pentru a fi văzute de cât mai mulți. Așa cum se spunea pe vremea când comuniștii erau în ilegalitate: Citește și dă mai departe!

Dar numai dacă vă slace ceea ce cititi si rezonați cu ideile mele! Unul dintre avantajele democratiei constă tocmai în faptul că putem fi de acord să nu fim de acord unii cu ceilalți. Sau cum ar zice americanii „agree to disagree”…