Muzeul Delacroix
Mezinul unei familii cu patru copii, Eugène Delacroix nu a avut o copilărie ușoară. Rămas orfan, la 15 ani devine ucenicul lui Guérin, dar acesta nu-i recunoaște talentul. Devine însă protejatul lui Géricault și chiar pozează pentru capodopera acestuia „Pluta Meduzei”.
Debutează la Salon la doar 24 de ani și este imediat remarcat. Contemporan cu Victor Hugo, Dumas, Berlioz și Alfred de Musset, își caută ca și acestia propria sa cale în artă. Se consacră definitiv prin tablourile sale „Moartea lui Sardanapal” și mai ales „Libertatea conducând poporul”!
În a doua parte a vieții primeste comenzi frecvente de stat și din partea bisericilor. Aș ajunge să-și instaleze atelierul pe strada Furstenberg, în apropierea bisericii Saint Sulpice, unde avea de decorat o capelă.
După moartea picorului, casa în care a locuit cade în uitare, este părăsită și aproape se dărâmă. Abia la începutul anilor 30, un grup de pictori, colecționari și conservatori de opere de artă fondează societatea „Prietenii lui Eugène Delacroix”, deși niciunul dintre ei nu-l întâlnise și nu-l cunoscuse pe pictor, și reușesc să renoveze și să deschidă pentru public „Atelierul Delacroix”, devenit muzeu național 1971, iar din 1992 este atașat Muzeului Luvru. Colecția muzeului cuprinde aproape 1.200 de bunuri culturale provenite în cea mai mare parte din donații și achiziții. Ea este caracterizată printr-o mare diversitate în materie de tehnici și materiale: picturi, desene și stampe, mobile, textile și obiecte, manuscrise, fotografii.
Această colecție ne permite să realizăm diversitatea talentului lui Delacroix, considerat ca principalul reprezentant al romantismului în pictură, dar în același timp și un precursor al impresionismului și divizionismului.
