Întoarcere la birou cu mârâieli
De luni m-am întors la birou și printre primele lucruri pe care le-am făcut am recuperat garanția pentru închirierea mașinii din Franța, pe care am returnat-o firmei împreună cu banii necheltuiți din avansul luat pentru excursie.
Cu toate că după ce am terminat treaba în prima zi am stat un pic de povești, ciocnind câte un pahar dintr-una din sticlele de vin pe care le adusesem din Franța, iar atmosfera a fost cordială, am constatat totuși că unii dintre colegi începuseră să se uite la mine un pic pieziș și să mârâie că în timp ce ei dădeau în brânci mie îmi arsese de trei săptămâni de plimbare pe banii firmei prin Europa. Iar argumentele mele că totul fusese plătit din banii clientului, iar firma făcuse chiar un profit din asta nu erau luate în seamă. Așa că a trebuit să pun osul la treabă și mai zdravăn ca înainte, dacă mai era posibil, ca să fie uitată toată această escapadă.
Mi-am făcut și analizele, imediat dusă întoarcere, am mers și la doctor ca să mi le interpreteze, și, surprinzător, cu toată oboseala drumului de trei zile din Franța până acasă, a dormitului chinuit pe scaunul autobuzului sau în tren, au ieșit excelente!
Așa că de atunci încoace spun că, dacă am vreodată probleme de sănătate, soluția nu este dată doar de medicamente, ci mai ales de un drum până la Paris, care le rezolvă pe toate…
Am continuat însă să țin regimul strict impus de medic după boală și nu am pus în gură vreo picătură de alcool timp de mai mult de-un an…
Mărăielile și privirile piezișe ale colegilor au mai continuat o perioadă, fiind apoi absorbite în zgomotul de fundal al activității noastre susținute.
Eu am continuat să lucrez și la propriile mele proiecte, cu fabricile din România, pe principiul „câinii latră, ursul merge” sau „nu mor caii când vor câinii”, fiind convins că nu trebuie să pui toate oule în același coș și să depinzi de contractele cu o singură firmă oricât de profitabile ar fi fost ele la un moment dat…
