Majoritatea tăcută
Churchill a spus că „democrația este cel mai prost sistem de guvernământ – cu excepția tuturor celorlalte care au fost încercate deja” („democracy is the worst form of government – except for all the others that have been tried”). Sigur, cinismul său era probabil alimentat de faptul că tocmai pierduse, în mod neașteptat pentru el, alegerile, la foarte puțin timp după ce scosese Marea Britanie la liman, victorioasă, în cel de-al doilea război mondial…
Și totuși are mare dreptate, pentru că de multe ori suntem obligați, cel puțin aici în România să alegem nu ceva bun, ci pur și simplu ceea ce ni se pare a fi un rău mai mic. Iar acest lucru a dus în timp la o creștere a absenteismului la vot și la formarea acelei majorități tăcute care s-a săturat să voteze răul cel mai mic, care se poate dovedi, după alegeri, ca fiind de fapt cel mai mare, și stă acasă fără să se mai implice în alegeri.
Statisticile ne arată că după 1990, prezența la vot la alegerile parlamentare a scăzut continuu, de la 76% în 1992 la oscilații în jurul valorii de 40% pentru alegerile din 2008, 2012 și 2016, culminând cu un minim istoric de 32% în 2020. Asta înseamnă de fapt că de 14 ani suntem guvernați de o minoritate, o situație mai puțin specifică democrației!
De fapt, acest lucru se datorează acestei majorități tăcute care preferă să stea acasă și să nu se mai implice sau iese la vot doar atunci când o supără într-adevăr ceva și atunci dă un vot negativ puternic, anti-sistem. Și asta explică paradoxul alegerilor europarlamentare din 2020, când cele două partide mari, PSD și PNL, au înregistrat scoruri surprinzător de mici, iar prezența la vot, în mod tradițional cea mai scăzută în toate țările din Europa comparativ cu cele interne, a atins un maxim de 51%.
De ce s-a întâmplat asta? Pentru că guvernarea păpușarului Dragnea, cu marionetele Grindeanu, Tudose și Dăncilă, și încercările repetate de siluire a legilor justiției au reușit să scoată din sărite o parte a majorității tăcute, iar aceasta a ieșit din casă și i-a amendat.
Probabil că, dacă alegerile alegerile locale nu ar fi fost amânate pe motiv de pandemie până în septembrie și s-ar desfășurat în iunie, ca de obicei, rezultatele ar fi fost similare și mulți baroni PSD s-ar fi trezit „fără coledzi”, vorba lui nenea Iancu… Așa însă, până în toamnă partidele mari au avut grijă să nu supere această majoritate tăcută și să o adoarmă la loc, iar aceasta, crezându-se deja cu sacii în teleguță, a rămas în casă și rezultatele ne-au adus în final această coaliție contra naturii, coaliția stânga-dreapta, în care două partide care s-au hulit reciproc și-au dat mâna în jurul ciolanului și au pus-o de o rotativă pentru a guverna în numele minorității care i-a trimis în parlament.
Probabil așa se și explică procentele aproape constante înregistrate la alegerile din 2008, 2012 și 2016 (39,40 și din nou 39%). Consultanții politici străini, care crează strategia electorală a partidelor, au remarcat formarea acestei majorități tăcute și absente de la vot și i-au învățat să o lase în pace și mai ales să n-o supere, să n-o stârnească pentru a ieși din casă ca să dea un vot negativ.
Și totuși ce e de făcut? Suntem într-un cerc vicios și rămânem conduși de politicieni care, în cel mai bun caz, provin din funcționari europeni ori din oameni care au dat-o-n bară în economia reală sau care pur și simplu nu au reușit în meseria lor, dar s-au blindat cu diplome cumpărate sau plagiate.
Trebuie să facem ceva, noi cei din această majoritate tăcută, cei care muncim în economia reală și ținem în viață statul prin taxele pe venitul nostru, pe profitul și pe valoarea adăugată pe care le creem. Ar trebui să facem un pas în față și să ne asumăm riscurile intrării în politică, să adunăm în jurul nostru cât mai mulți oameni și cât mai multe idei despre ce trebuie făcut pentru a aduce această frumoasă țară pe drumul cel bun, pentru a nu-i mai lăsa pe acești „tiriplici” (Vă amintiți? Este chiar expresia unuia dintre ei pentru a-și desemna adversarii și implicit pe noi toți!) și plagiatori să ne îndatoreze pe noi și pe copiii și pe nepoții noștri și să ne ducă de râpă!
Ar trebui să încetăm să mai fim o majoritate tăcută și să devenim una vocală. Să ne exprimăm nemulțumirile și să ne prezentăm soluțiile. Să ne susținem unii pe alții pentru a înfrânge partidele tradiționale, închistate în structuri rigide, în care după fiecare alegeri are loc câte o „noapte a cuțitelor lungi”.
Din păcate, oamenii valoroși din mediul privat, care lucrează în economia reală, au tendința să-și aleagă șefii. Iar în politică, cunoaștem nu numai șefii actuali, îi știm și pe cei care stau acum la pândă pentru a le frânge gâtul și a le lua locul…
Și eu cred că niciun manager serios dintr-o firmă privată nu l-ar vrea ca șef pe Ciolacu sau pe Ciucă, nici măcar pe Drulă și în niciun caz pe Simion…
Soluția nu o văd decât din partea unor oameni complet noi, care până acum nu au fost implicați în politică, niște oameni cu rădăcini adânci în economia reală, verticali și integri, niște lideri adevărați capabili să facă față oricăror obstacole și provocări! Nenorocirea este că dacă încearcă să intre în structurile actuale, fie vor fi marginalizați și nu se va ține cont de părerea lor, fie vor trebui să se alinieze. Și atunci n-am făcut nimic…
Voi ce ziceți? Ce soluții aveți?
