Arătați-mi valoarea!
Gândiți-vă la o recentă achiziție în care ați fost implicați. Evaluând afacerea în perioada de integrare, care dintre următoarele active credeți că s-au dovedit mai valoroase:
- Activele fizice: proprietatea intelectuală, platformele tehnologice, infrastructura funcțională, mașinile și echipamentele, inventarul, capitalul de lucru, numerarul din bancă;
- Angajații: inovatori, experți în cercetare-dezvoltare, manageri operaționali, lideri, directori pentru relația cu clienții, oameni de vânzări, „istorici” (cei care au înțeles contextul afacerii pentru că erau acolo încă de la început), personalul administrativ, cei implicați în sisteme și tehnologie;
- Reputația: relațiile cu clienții și furnizorii, brandul.
Îmi veți spune și, poate, pe bună dreptate, „Cum pot să compar din punct de vedere valoric aceste trei lucruri? Un set este complet tangibil și orice contabil care știe puțină meserie îți va găsi mai multe metode de evaluare. Al doilea și al treilea? Cine știe, poate că singura modalitate de evaluare e prin intermediul costului de înlocuire.”
Și tocmai în asta constă provocarea… Poate că mulți dintre voi cunoașteți infamul citat atribuit lui Drucker: „ceea ce este măsurabil este realizabil”. Însă în absența unei metode rapide și murdare de evaluare, nicio valoare nu este atribuită dincolo de cea mai simplă, faimosul cost de înlocuire! Până și cel mai hârșit contabil o va recunoaște, intangibil sau nu, este greu să dai o valoare pierderii atunci când îți pleacă unul dintre angajații de bază sau brandul este afectat de greșeli în relația cu clienții…
Eu unul prefer versiunea lui Einstein:
„Nu tot ceea ce contează poate fi numărat și nu tot ceea ce poate fi numărat contează.” (Și deși nu-mi place să recunosc, sună mai bine în engleză unde formează chiar un joc de cuvinte, pierdut prin traducere: „Not everything that counts can be counted, and not everything that can be counted counts.”)
Hai să ne gândim altfel la toate astea:
- Valoarea primului set de active este relativ fixă. Există circumstanțe când evaluarea se poate schimba ținând cont de anumite mișcări din piață ale materiilor prime, combustibilului și energiei, dar nu în mod esențial.
- Valoarea celui de-al doilea set e oricum, dar în niciun caz fixă… Și poate să tindă spre infinit dacă se întâmplă să moșteniți vreun angajat care identifică vreo inovație disruptivă cu tendință de a deveni standard pentru afacerea voastră. Și poate să aibă o parte ascunsă semnificativă, pentru că riscul unei performanțe scăzute poate avea un efect distructiv masiv asupra afacerii.
- În privința celui de-al treilea grup situația e amestecată… Dincolo de orice flux de venituri contractuale, evaluarea nu este simplă, dar poate fi făcută.
Și acum încă câteva întrebări pentru cei care contemplează o nouă achiziție de business:
- În efortul vostru de integrare, cum vă veți împărți timpul între aceste trei clase de active?
- Este decizia voastră influențată de oportunitatea extraordinară și de riscul scăzut ori de tangibilitatea valorii atribuite?
- Ce trebuie să faceți pentru a genera o înțelegere a acestor provocări în actuala voastră organizație?
- Ce ar trebui inclus în cadrul procesului de due dilligence pentru a identifica sursele cele mai importante de risc, conform descrierii de mai sus?
Alte articole pentru dumneavoastră:
Mutarea ca model în managementul schimbării
