Blog

Blog

Comments (0) - Uncategorized

10 maniere de a spune nu

În general tuturor le este teamă să spună nu, dar unora mai mult decât altora! Chestiune de cultură, de educație, eventual de traumatisme. Ceea ce îi sperie pe cei care nu îndrăznesc să spună nu, este de a nu mai fi plăcuți sau chiar iubiți, dacă nu se supun dorințelor celorlalți, dacă nu se înghesuie în sensul cererilor lor. Ei confundă cererea cu persoana, astfel încât a spune nu unei cereri ar fi echivalent cu a spune nu unei persoane. Iar a spune nu unei persoane ar însemna să fii „rău” sau „meschin”. Iar a fi așa înseamnă că nu ești plăcut/iubit… Deci, a îndrăzni să spui nu va reprezenta o căutare a emancipării de nevoia de a fi plăcut/iubit. O persoană nu va putea spune cu adevărat da sau nu, în mod liber, decât atunci când se va elibera de nevoia compulsivă de a fi plăcută/iubită! Coachingul poate fi de ajutor pentru a vedea acest lucru în voi, dacă vă aflați în acest punct. Nu e mai grav decât alte lucruri, nu e rușinos, este doar un handicap serios, care vă minează personalitatea și vă limitează.

A le spune nu celor care spun mereu da

Persoanele care nu știu să spună nu se lasă invadate, ele îi lasă pe ceilalți să se amestece în afacerile și în viața lor, până într-atât încât se pot trezi brusc într-o bună dimineață că sunt complet prizoniere într-o pânză de păianjen, țesută în mod savant de soț/soție, patron, i copii, etc.

Cumva, aceste persoane se lasă vampirizate de propriul anturaj. Dar cine le-a cerut asta? Nimeni. În schimb, cine profită? Toată lumea. Și cine este recunoscător? Nimeni, evident! Pentru că nimeni nu a cerut nimic și pentru că este ceva dobândit, o dată a jocului: „această persoană este aici pentru mine”. Aproape că situația inversă ar fi anormală, pentru că așa a fost până acum. Când persoana se va ridica contra ingerințelor celorlalți, ei vor rezista acestei schimbări, se vor revolta și vor face presiuni pentru ca aceasta să redevină cea pe care o cunoșteau înainte (și de care vor putea continua să abuzeze!).

Și până când vă veți lăsa duși de nas de ceilalți și de dumneavoastră însăși?

Este urgent să învățați să nu mai acceptați, pentru a ieși din această situație de compromis, nesănătoasă pentru toată lumea. Poate că nu sunteți „vinovați” (de altfel nu are nicio importanță), dar este sigur că sunteți responsabili pentru a ieși din această situație și singura persoană competentă de altfel pentru asta. Găsiți-vă motivația, iar competența va veni din practică. Iată totuși câteva maniere de a spune nu, care vă vor da, poate, idei și curaj.

Această listă s-ar putea să nu vă convină, pentru că cele 10 maniere nu sunt adaptate chiar fiecărei situații. Uneori niciuna nu va fi cea bună, dar sper că această listă vă va da idei pentru a vă găsi propriul mod de a spune nu. Cel mai important nu este de a răspunde corect, ci de a răspunde cu nu. Acest lucru înseamnă să vă respectați, chiar într-un mod stângaci, chiar într-un mod un pic casant. Cu atât mai rău! Aceasta reprezintă de altfel prima manieră pe care v-o propun.

A spune nu și gata. Sfârșitul poveștii…

Nu căutați să o spuneți bine. Spuneți-o și gata. Acest lucru este cel mai important. Restul, modul în care acest lucru va fi primit, îi privește mai mult pe ceilalți. Dacă ei nu vă mai plac datorită unui răspuns negativ, nu pierdeți mare lucru! Aveți dreptul de a vă impune limitele. Nu veți fi decât mai respectați.

Veți avea de asemenea dreptul de a nu răspunde. Faceți pe surzii. În definitiv, cu drept v-ar obliga cineva să dați  un răspuns?

A spune nu cerând la rândul vostru ceva

Șeful dumneavoastră vă explică că nu este încă sigur că vă va confirma după perioada de probă, deși ați tras din greu și i-ați meritat încrederea, cel puțin după părearea dumneavoastră. Un client, la care a ajuns recent, era tentat să-l mânânce cu fulgi cu tot, dar de aici și până la prelungirea perioadei de probă cu încă trei luni… Și i-ați putea răspunde foarte bine șefului cam așa: „Ascultați, sunt dezamăgit(ă) că nu știți să adoptați o poziție mai clară, iar asta îmi dă un motiv de gândire la rândul meu. Dintr-o dată, nu mai sunt atât de sigur(ă) că vreau să râmân în aceste condiții. Am muncit foarte mult și am salvat cel puțin o situație delicată în fața clienților. Am tras de mai multe ori semnale de alarmă în intern și nimeni nu a răspuns. Am compensat deci carențele sistemului și pe ale dumneavoastră în mod special, muncind mai mult, ajungând să-mi văd copiii doar seara târziu. Iar acum îmi spuneți că nu sunt destul de eficient(ă)? Vă voi trimite în scris versiunea mea asupra acestor 3 luni și vom vorbi din nou săptămâna viitoare. Dacă nu puteți să vă hotărâți, atunci voi decide eu că nu mai pot rămâne lângă cineva care nu știe să-mi vadă contribuția și să-mi recunoască valoarea. Vă cer să vă revizuiți poziția și să îmi confirmați. Dar să reflectăm fiecare și să vorbim din nou luni, dacă vreți…”

Acest lucru răstoarnă raportul de forțe și readuce mingea la centru.

Cea mai bună apărare este atacul?

  • „Sunt contrariat(ă) că formulați această cerere. Acest lucru mă obligă să vă spun nu și să vă dezamăgesc ori să spun da și să mă supun la ceva ce nu doresc! Personal, eu nu mi-aș permite niciodată o asemenea lipsă de tact față de dumneavoastră!”
  • „Nu consider această poziție legitimă din partea dumneavoastră. Și vă consider un om rezonabil…”
  • „Nu-mi place că trebuie să răspund acestei cereri. Refuz să vă răspund.”

A spune nu întârziind răspunsul

Acordați-vă un timp de reflecție înainte de a spune da sau nu. Acest lucru vă va permite să cântăriți argumentele pro și contra. Iar când veți spune da, acest lucru va avea o valoare mai mare, în timp ce dacă spuneți nu, persoana va fi deja un pic pregătită. Iar data viitoare, va reflecta și ea înainte să vă solicite, dacă veți înceta să fiți reperat ca o „persoană care spune imediat și în mod sistematic da.”

Un prieten francez mi-a spus o poveste care poate ilustra foarte bine această situație. Un prieten din copilărie i-a propus cu generozitate să vină cu el și să facă niște lucrări la casa sa de vacanță. Era foarte amabil și a acceptat, pentru că se cunoșteau din copilărie, se plăceau, se înțelegeau bine și omul mai era și un super meseriaș. Iar apoi, în timpul conversației, acesta îi strecoară: „De fapt fiul meu mi-a zis să te întreb dacă nu-i împrumuți pentru câteva zile casa ta de vacanță în timpul verii. O să meargă în Italia cu un prieten și i-ar plăcea să se oprească pe-acolo la-ntoarcere.”

Iar el i-a răspuns: „Trebuie să verific ceva mai întâi. Tu știi că eu nu prea fac așa ceva, dar nu sunt complet împotrivă. Fiul tău este foarte simpatic și aș fi încâtat să-ți fac această plăcere. Totuși am nevoie să mă gândesc un pic înainte de a-ți da răspunsul.” Și acesta s-a gândit în cursul serii și niciunul dintre gânduri nu l-a împins să accepte: ce pot să facă doi puști de 20 de ani complet singuri într-o cabană, la cuca măcăii, în afară de o groază de prostii specifice vârstei? Știa el ce știa, pentru că o făcuse și el, în compania tatălui băiatului de multe ori! Din mai multe motive nu a vrut să accepte. Și i-a trimis tatălui un SMS, spunându-i: „Prefer să nu-i împrumut casa puștiului tău. Ție ți-o împrumut când vrei și poți merge cu el oricând. Îmi pare rău pentru el, va fi fără îndoială decepționat și înțeleg asta. Dacă vrei, te sun mâine dimineață…”

Iar celălalt i-a răspuns după o jumătate de oră: „No problem! Până la urmă datele nu corespund. Are niște examene de pregătit în perioada când vroia să meargă în Italia, așa că nu l-am mai lăsat să se ducă. Noi ne vedem în curând așa cum am discutat. O să petrecem împreună 3 zile mișto, ca anul trecut, bricolând și amintindu-ne de vremurile bune.”

Prietenul meu ar fi spus da, constrâns și forțat pentru a nu-și dezamăgi tovarășul, iar acest lucru ar fi avut diverse consecințe, mai rele decât cele de a-i spune nu și de a-i dezamăgi pe tată, pe fiu (și pe Sfântul Duh). A spus nu, acordându-și un timp de reflecție. Între timp tovarășul său a simțit că nu era de acord și-a revizuit versiunea și a pregătit un răspuns care să-i scoată din impasul în care tot el îi băgase. În definitiv prietenul meu nu-i ceruse nimic și nu-i era dator cu nimic. Iar pentru ajutorul său amical, îi oferise prietenia sa și diverse alte compensații.

Propuneți o alternativă

Faceți o contrapropunere: o altă dată, o altă manieră, alte circumstanțe, alte modalități. Este o manieră de a spune da la altceva…

  • „Pentru asta vă spun nu. În schimb, dacă vreți, vă propun să…”
  • „Sunt sigur că va accepta cineva. Vreți să vă pun în contact cu… ?”
  • „Ce vă pot propune în locul a ceea ce îmi cereți și nu pot accepta?”

Explicați, dar nu vă justificați

Nu vorbiți despre inconvenientele pe care le vedeți în cazul propunerii care v-a fost făcută, spuneți mai curând:

  • „Nu, nu doresc acest lucru. Prefer asta sau cealaltă pentru că… (și listați avantajele pe care le vedeți în alegerea voastră)”

Cereți „permisiunea” de a spune nu

Exemple:

  • „V-aș putea refuza de data asta?”
  • „Ar fi foarte grav pentru dumneavoastră, dacă v-aș spune nu?”
  • „Și dacă spun nu, cum o percepeți?”
  • „Nu vreau să fac asta, sper că nu mi-o luați în nume de rău…”

Cereți-vă scuze

  • „Sunt dezolat să vă dezamăgesc poate, dar prefer să spun nu.”
  • „Sper să nu-mi luați refuzul în nume de rău, dar…”
  • „Iată ce îmi doresc. Regret că nu suntem pe aceeași lungime de undă…”

Mulțumiți și confruntați!

  • „Iată ce apreciez la dumneavoastră (sau la această situație) și de ce nu mă simt în largul meu… În consecință, a vă spune da m-ar face să mă simt și mai puțin confortabil. Dar vă mulțumesc pentru că ați abordat acest punct, pentru că mi-ați dat în acest fel ocazia de a vă spune toate acestea. Ce putem face pentru… ?”
  • „Vă mulțumesc foarte mult pentru această idee simpatică, dar nu va fi posibil. Dar ce ați spune de…?”

Cereți ceva în contrapartidă

  • „Dacă accept, ce-mi va aduce acest lucru?”
  • „Din ce motive credeți că ar trebui să accept?”
  • „Ce îmi propuneți în schimb?”

Puteți de asemenea spune nu cu umor, să explicați că nu există nimic personal în refuzul dumneavoastră (dar că este contra principiilor dumneavoastră, de exemplu), indicați ce puteți face și de ce nu puteți trece mai departe, etc.

Cel mai important nu este nici conținutul și nici forma răspunsului, ci poziția pe care o afirmați, pentru voi înșivă. Nu contra celorlalți, ci pentru voi vă oferiți acest „nu”, pentru că îl considerați valoros…

Alte articole care s-ar putea să vă intereseze:

Erori care ucid de evitat în afaceri

Director de inteligenţă economică

Pilotarea traiectoriei profesionale

Citate despre femei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *