Blog

De câte ori ați auzit această afirmație: „Nu e nimic personal, e doar business.” Ori: „Trebuie să eliminăm emoțiile, aici nu este vorba decât de afaceri.”

Aceste afirmații mă deranjează. Mai ales pentru că neagă ceva ce poate ajuta o schimbare să aibă succes – emoția. Aproape la fel de des am întâlnit și această afirmație: „Nu există mișcare fără emoție.” Fie că este vorba de un studiu de caz în psihologie ori de descrierea obiceiurilor noastre de cumpărători, acest concept este viu și funcționează.

Psihologia pozitivă vorbește despre acest concept în mod specific în legătură cu schimbarea. Am auzit de el pentru prima oară citind materiale ale cunoscutului autor și fost profesor la Harvard, Tal Ben-Shachar. Dar el nu este singurul. Conceptul conține un adevăr universal pe care-l putem utiliza pe măsura implementării schimbării la locul de muncă.

Emoțiile la locul de muncă

De obicei, emoțiile la locul de muncă sunt tratate ca fiind negative. Ne gândim că „adevărații profesioniști” mu-și aduc emoțiile la muncă și nu și le dezvăluie niciodată într-o sală de ședințe pentru că sunt un semn de slăbiciune.

Însă cu toții avem emoții și nu este deloc ușor (nici măcar posibil) să le lăsăm la ușă atunci când mergem la birou. Putem să sințim mânie, frustrare ori teamă ca rezultat a ceva ce se petrece la locul de muncă, dar putem avea și emoții pozitive ca bucuria, satisfația.

Toate aceste emoții ne dau informații importante despre situație și despre noi și dacă suntem atenți la ele, în loc să încercăm să le suprimăm în numele „profesionalismului”, am putea să reușim să le folosim în avantajul nostru.

Atunci când o organizație trece prin schimbări, cel mai des se vorbește despre aspectele negative ale emoțiilor: cele care se opun schimbării, cele care o contestă și cele care îi rezistă. Dar chiar și aceste reacții negative la schimbare furnizează informații importante organizației.

Nu ne concentrăm întotdeauna pe emoțiile pozitive asociate schimbării, dar cred că este important să le acordăm la fel de multă atenți ca și celor negative.

Știați că 80% dintre persoanele care sunt supuși unor anumite traume înregistrează o creștere post-traumatică și nu un stres? Acest lucru reprezintă o aprobare a forței noastre interioare și a rezilienței. Oricum, cel mai des auzim de ceilalți 20%. Și nu minimizez experiența acestor 20% care suferă de stres prost-traumatic – experiența lor este reală și dificilă. Dar este interesant că nu ne concentrăm pe majoritate, care experimentează ceva mult mai pozitiv – și ne oferă noțiunea că există un singur mod de răspuns la o traumă (stresul post-traumatic), când de fapt mulți dintre noi răspund într-o manieră mult mai pozitivă.

Atunci când examinăm stresul post traumatic și creșterea post traumatică, vedem că adesea un singur eveniment ne conduce la oricare dintre ele. Din conceptele neuroplasticității se știe că i experiență singulară crează o nouă caale neurală în creier. Atunci când acest canal este văzut ca negativ, rezultă stresul, iar dacă este considerat pozitiv – creșterea.

Și mai știm că o singură experiență negativă din viață poate crea un canal negativ persistent. Știm că este suficient un manager, la începutul carierei, care vă spune că nu „vă veți ridica niciodată la nivelul unei poziții superioare de leadership”, iar aspirațiile dumneavoastră referitoare la carieră se pot schimba pentru totdeauna. Sau vă poate determina să-l părăsiți pe acel manager și să vă continuați cariera în altă parte. Ambele acțiuni sunt alimentate de emoții.

Considerați că o singură experianță pozitivă din viața noastră profesională poate avea un rezultat similar. Poate ea să creeze un canal care ne va mări permanent starea de bine și ne va impune un răspuns pozitiv la provocări? Răspunsul este afirmativ. Sigur depinde de experiență, dar mai depinde și de ce facem cu ea. O experiență negativă poate fi transformată într-una pozitivă, iar una pozitivă ne poate face să avansăm.

Ranforsarea experiențelor pozitive                                                     

Atunci când se întâmplă ceva rău la locul de muncă – cineva țipă la dumneavoastră, o dați în bară la o prezentare în fața întregii echipe, etc. – avem tendința să reluăm în minte situația de nenumărate ori, ceea ce, bineînțeles, întărește canalele experienței negative create. Dar când a fost ultima oară când ați rederulat în minte de nu știu câte ori o experiență pozitivă?

Mulți dintre noi suntem învățați să rămânem discreți în cazul succeselor („Nu te mai umfla în pene!” sau „Nimănui nu-i place cineva plin de el!”), așa că avem tendința să depășim mai repede experiențele pozitive decât cele negative. Dar nimic nu trebuie să vă împiedice să rememorați experiențele pozitive pentru dumneavoastră însuși. Jurnalismul este o cale fantastică pentru a face asta: acordându-vă timp pentru a descrie experiența și a o pune pe hârtie întăriți canalele neurale pozitive care au fost create făcându-le parte din povestea dumneavoastră personală, ceea ce va întări rezultatul.

O altă modalitate de a fortifica experiențele pozitive este pur și simplu să vă acordați timp pentru a o face. În 2006, oamenii de știință au demonstrat că șobolanii cărora li se acordase un timp de odihnă și pentru a fi împreună învățau mai repede labirintul decât aceia care erau pur și simplu forțați să repete tentativele (nereușite) la nesfârșit. Ca oameni, a ne acorda nouă suficient timp este critic atât pentru procesul creativ cât și pentru fortificarea canalelor neurale pozitive.

Emoțiile și managementul schimbării

Cum se leagă toate aceste lucruri cu managementul schimbării? Ei bine, putem nega existența emoțiilor la locul de muncă oricât am vrea, dar adevărul este că atunci când se produce o schimbare se generează întotdeauna emoții la nivelul indivizilor care trebuie să o producă și să trăiască cu ea. Dacă putem remarca emoțiile negative, putem face o treabă și mai bună controlându-le consecințele. Și mult mai important, dacă putem recolta emoții pozitive le putem folosi ca pe niște instrumente puternice pentru a crea o schimbare reală și de durată care va produce rezultatele dorite.

Nu există nicio mișcare fără emoție, deci hai să folosim aceste emoții – oricare ar fi ele – pentru a mișca organizațiile înainte în perioadele de schimbare.

Articole complementare:

Despre schimbare și cultura organizației

Managementul și starea de bine a colaboratorilor

Managementul pesimiștilor

Cum știți că a venit momentul pentru marele salt?