Cum puteți lua plasă de la un angajator
Ei bine, li se întâmplă și celor mai buni. Nici măcar contractul pe durată nedeterminată nu este o garanție. Vă voi povesti ce i s-a întâmplat unui prieten, manager cu peste 25 de ani de experiență, inclusiv ca director general, cu multe misiuni în străinătate, cu experiență în consultanță. Într-o zi, firma la care lucra a decis să închidă porțile datorită unor schimbări legislative care o scoteau din afaceri și, la peste 50 de ani, omul nostru s-a trezit în șomaj. Spre sfârșitul perioadei de șomaj de 12 luni, după îndelungi căutări fără succes, i-a fost oferit un post…
„Dar ce deștept sunteți domnule…”
Interviul de recrutare merge repede, datorită urgenței… Într-o săptămână este angajat cu contract pe durată nedeterminată. Sigur, salariul este mult mai mic decât ultimul dinainte de șomaj, iar funcția cea de manager senior. Dar are asigurarea verbală a patronului că statutul său va fi revizuit la sfârșitul anului, la sfârsitul perioadei de probă. Văzuse destule, avea „pielea tăbăcită” și acceptă, ținând cont de vârstă, de situația economică și familială, cu studii ale copiilor de finanțat etc. Își asună totul.
„Contez pe tine!”
Încă de la început, Directorul General îl ia la per-tu pentru a-i explica: „Am făcut apel la tine pentru că știu că o să mă scoți din rahat!” De fapt el semnase un contract și livrările erau în mare întârziere și nu-și putea permite să renunțe. Îi acordă deci prietenului meu toată încrederea pentru punerea acestui dosar în ordine. În 2 săptămâni acesta a clarificat situația. Știe ce are de făcut, și-a stabilit planul de lucru, pune la punct un plan săptămânal cu identificarea precisă a acțiunilor, actorilor și avansului. Toate acțiunile sunt de fapt în roșu și niciuna nu respectă planul de lucru. Directorul General participă la toate întâlnirile săptămânale, dar nu ia nicio decizie referitoare la actorii care nu-și respectă angajamentele. Prietenul meu îi explică: „Acestea sunt acțiunile corective de urmărit și planing-ul pentru a menține data de start. Dar este clar că va fi un demaraj în mod de avarie”. Reacția Directorului General îl surprinde: îi pune-n cârcă toate acțiunile care sunt pe roșu. Și astfel după o întâlnire se trezește că trebuie să trateze aspectele organizaționale, funcționale, tehnice și financiare. Pe scurt, ceea ce nu s-a făcut în trei luni trebuie să facă el singur într-una… Iar Directorul General adaugă cu tonul lui chinuit: „Contez pe tine, mi-am pus c…. la bătaie!”
„Și mai ales nu intra în contact cu clientul!”
În fiecare zi i se pun întrebări referitoare la livrabilele pe care le-a „moștenit”. Superb! Și toate emană de la persoanele care ar fi trebuit să le producă și nu au făcut nimic timp de 3 luni. Este supus unei adevărate hărțuiri de mailuri, relansări, apeluri telefonice… Nu numai că nu primește niciun ajutor, dar îi mai este interzis și să contacteze clientul. În ciuda acestei „curse cu obstacole”, el produce livrabilele așteptate: în 3 săptămâni, după 20 de ore pe zi, inclusiv weekend-urile… Un document de 80 de pagini, cu planșele de prezentare și bugetul multianual al proiectului.
Și apoi un cuțit în spate… „Mulțumesc domnule!”
E mulțumit, a pus proiectul pe șine și a redactat documentul principal, piesa fundamentală a contractului atât de important pentru Directorul General. Echipa de proiect este informată și într-o săptămână se familiarizează parțial cu conținutul. Un atelier de lucru este organizat pentru a răspunde problemelor restante și, după o ședință interminabilă, echipa de proiect capătă certitudinea că are în sfârșit documentul contractual pe care s-a angajat să-l livreze clientului… Lunea următoare prietenul meu se așteaptă să fie lăudat de Directorul General, pe care l-a scos dintr-o situație proastă. De fapt primește un cuțit în spate, iar Directorul General și toată echipa de direcție strălucesc prin absență. Iar sbirul de la HR îi explică stângaci: „Este foarte bine că ne-ai furnizat documentul care conta pentru noi. Acum nu mai avem nevoie de tine…” Și când el se pregătea să se retragă, celălalt a adăugat: „Mai am o întrebare… Ai difuzat materialului și către client?”
Prietenul meu rămâne mut. Evident este important pentru o asemenea firmă să-și aroge beneficiul realizării documentului. Iar Directorul General nu-i poate spune clientului că nu mai are în echipă competențele necesare pentru a-i furniza livrabilele corespunzătoare angajamentului contractual. Și cum acesta insistă să primească o explicație, tot ce aude este: „Ești în perioada de probă, nu am niciun motiv să-ți dau vreo explicație…” Și imediat i-au fost retrase computerul, telefonul mobil și mașina de serviciu. Iar prietenul meu părăsește sediul și plonjează din nou în mulțimea de șomeri de unde a fost, de data asta, recuperat rapid…
Alte articole complementare:
Ce tip de patron vă convine cel mai bine?
Promovarea personalului în organizații
