Blog

Blog

Comments (1) - Uncategorized

Secretul fericirii constă în a nu câștiga prea mult

Angus Deaton, laureat al premiului Nobel pentru economie, explica în urmă cu ceva timp că un salariu de peste 75.000 de dolari pe an pentru o familie nu este o sursă veselie și de fericire. „A fi bogat? De ce nu, dar nu prea bogat”, iată pe scurt mesajul acestui economist american.

Dincolo de 5.500 €/lună nu veți fi mai fericit

Visați să deveniți milionar, poate miliardar? Sunteți genul care vrea mereu mai mult, indiferent de sacrificii? Poate că este timpul să ridicați piciorul de pe accelerator și să vă interesați de ceea ce a scris Angus Deaton, un american cu origini scoțiene care a primit premiul nobel. Pentru că, conform acestui profesor de la Universitatea Princeton, dincolo de un anumit nivel de salariu (66.000 de euro, adică 5.500 pe lună), omul nu ar fi mai fericit. „Poate că acești 75.000 de dolari sunt acea limită dincolo de care creșterile de venit nu mai îmbunătățesc capacitatea individului de a face ceea ce contează cel mai mult pentru binele emoțional, cum ar fi petrecerea timpului cu cei dragi, evitarea durerii și a bolii și de a profita de ceea îi place”, a declarat acesta în 2010 în revista „Proceedings of the National Academy of Sciences”.

Angus Deaton / Thomas Piketty – divergențe în privința sărăciei

Economistul, specialist al problemelor sărăciei, asociat cu psihologul americano-israelian Daniel Kahneman, s-a bazat pe studiul despre starea de bine a americanilor realizat de institutul de sondaje Gallup pe un eșantion de 450.000 de americani. Articolul i-a deconcertat pe mulți, cu atât mai mult cu cât a apărut când se întrezărea criza din Grecia. Cinci ani după aceea, economistul de 69 de ani a fost recompensat, de această dată pentru analiza sa asupra consumului, a sărăciei și a bunăstării, în care se interesează mai ales de inegalitățile de venit pe plan mondial.

Din contră Thomas Piketty, care denunță concentrarea extremă a bogăției și adâncirea inegalității, evocă o diminuare a sărăciei grație unor politici voluntariste. Pentru că, după acesta, este necesară o intervenție a statului. Creșterea PIB-ului nu este suficientă pentru a-i scoate pe cei mai săraci din situația în care se află. În schimb, nici vorbă de ajutor pentru cei care câștigă peste 66.000 de euro pe lună (nici măcar prin alocații familiale! – sigur ai noștri au fost chiar mai pragmatici, fixând această bară mult mai jos, la nivelul salariului mediu pe economie, adică 2.681 lei/lună brut).

Deci unde fixăm ștacheta bogăției?

Cât de justă este această definiție a bogăției? Probabil că ea trebuie un pic adaptată la nivelul fiecărei țări, deși globalizarea, mijloacele de comunicare și informațiile în timp real, ne fac să ne simțim din ce în ce mai mult cetățeni ai unei lumi care se micșorează. Până la urmă să ne amintim de săraca fată bogată a anilor ’20-’30, care moștenind o mare avere a reușit să moară singură și relativ săracă.

Și atunci pentru ce să încercăm mereu să ne creștem veniturile? De ce să nu ne mulțumim cu ceea ce avem? Asta e o temă pentru a filozofa multă vreme… Probabil fără a reuși să ajungem la o concluzie și în niciun caz una unanim acceptată!

Articole complementare recomandate:

Gânduri nocive de eliminat pentru a reuși

Cum să reușești să-ți păstrezi liniștea și echilibrul în ciuda dificultăților

Să transformăm eșecurile într-o sursă a reușitei

Cum să dați stresului lovitura de grație

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *