Paradoxul lui Stockdale
Paradoxul lui Stockdale este un concept teoretizat de către Jim Collins pe baza discuțiilor avute cu Jim Stockdale și al cărui scop principal este caracterizarea stării de spirit, care este un factor de excelență în organizație, ca generator al succesului în fața dificultăților.
O mică privire înapoi
Jim Stockdale este un fost soldat american decorat pentru eroism în război și reconvertit mai târziu ca om de afaceri.
În timpul războiului din Vietnam acesta a fost făcut prizonier timp de peste 8 ani și a știut să reziste în ciuda condițiilor de viață extreme, cuprinzând maltratarea cotidiană și ședințele de tortură.
Jim Collins, alertat de acest fapt și considerând rezultatele excepționale a ceea ce a făcut Jim Stockdale, decide să-i ceară dezvăluirea secretului succesului și a supraviețuirii sale, și își dă seama că acestea se explică printr-un paradox interesant, o uniune a două contrarii după cum urmează:
Paradoxul lui Stockdale = Speranța (Convingerea că vei ajunge la capăt oricât ar costa) + Realismul (Înfruntarea realității și a pericolelor așa cum sunt)
Să vedem cum se traduce acest lucru la Jim Stockdale
Convingerea că va reuși: Jim Stockdale a dat dovadă de o încredere de neînvins că va ieși de-acolo și își va revedea familia. El credea în mod absolut în șansele sale, iar speranța i-a servit ca motor, ca motivație pentru a se ridica în fiecare dimineață timp de 8 ani și a suporta infernul.
Înfruntarea realității așa cum este: Chiar dacă Jim Stockdale era convins că va ieși și va supraviețui, acest lucru nu-l împiedica să privească realitatea în față. Această trăsătură de caracter i-a permis să facă față unor condiții de viață teribile și să înfrunte pericolele zilnice cu o eficiență optimă.
Altfel spus, speranța i-a dat forța (determinarea și curajul), iar realismul i-a dat inteligența (reflecția și adaptarea). Uniunea celor două i-a dat victoria!
Contrar a ceea ce am putea crede, acest lucru nu era un optimism pur și simplu, ci din contră. Conform lui Stockdale, optimiștii erau primii care cedau în fața adversității datorită negării realității pe care o trăiau. În mod concret aceștia se convingeau că vor ieși înaintea unei date pe care și-o fixaseră, ceea ce, din păcate, nu se întâmpla; refuzul lor de a ține cont de situație așa cum era nu-i aducea în starea de a suporta duritatea zilnică.
Realismul simplu nu este de loc suficient. De fapt a ține cont doar de situația de moment fără să speri la zile mai bune nu te motivează pentru a te lupta și a înfrunta dificultățile. Din contră, dacă nu există o perspectivă, lupta își pierde orice sens.
Acest paradox, această fuziune între realism și speranță i-a permis lui Jim Stockdale să facă față condițiilor de viață insuportabile cuprinzând torturi și chinuri zilnice. Și pentru a încorona toate acestea, să reușească în lumea afacerilor pentru că, chiar dacă este inacceptabil să compari viața într-o întreprindere cu cea dintr-un lagăr de prizonieri de război, într-o manieră absolut generică, această abordare ne permite să facem față dificultăților și provocărilor cotidiene, oricare ar fi acestea, cu forță și inteligență. Iar Jim Stockdale nu s-a oprit din a privi viața de zi cu zi din acest unghi chiar și în activitatea de business. Deci familiarizați-vă cu această stare de spirit, care nu poate fi decât benefică pentru dumneavoastră!
Alte articole recomandate:
Inteligenţa colectivă, o abordare puternică în serviciul antreprenorilor
