Blog

Atunci când recrutați un colaborator vă asigurați selecționând parcursuri presupuse bogate în reușite, cu un CV blindat de experiențe transferabile postului prevăzut. Și totuși, dincolo de experiența candidatului, un bun recrutor trebuie să favorizeze potențialul candidatului.

Potențialul, marca succesului

Potențialul reprezintă capacitatea de a se adapta și de a se dezvolta în roluri din ce în ce mai complexe și medii în schimbare. Potențialul este semnul succesului. Cei care evaluează și urmăresc traseul cadrelor, care studiază factorii performanței lor, știu că potențialul este criteriul predictiv al reușitei. Afacerile din ce în ce mai volatile și mai complexe, piața relativ restrânsă a cadrelor de înalt potențial, conduc întreprinderile și conducătorii lor la schimbarea metodelor de selecție și recrutare a cadrelor. Este vorba de a evalua candidatul nu numai din punctul de vedere al experienței și al competențelor, dar mai ales al potențialului său, de a ști ce va face sau ar putea face pe viitor în întreprindere.

Însușirea de noi competențe

În ultimele decenii, angajatorii și recrutorii privilegiază criteriile de competență, iar acestea devin insuficiente într-un mediu instabil, incert, complex și ambiguu. Dincolo de CV – care este o fotografie a unui anumit moment – ceea ce trebuie detectat, ghicit, anticipat și prezis, este potențialul. Nu este vorba să spunem dacă colaboratorii și conducătorii organizației dumneavoastră posedă competențele necesare, ci dacă au potențial pentru a-și însuși unele noi. Găsirea și alegerea cadrelor devine din ce în ce mai dificilă. O operație critică cu accelerarea noilor tehnologii și a mondializării, care aduce un mediu în mișcare necesitând o capacitate de adaptare ieșită din comun. Este din ce în ce mai dificil pentru organizații să măsoare natura unui înalt potențial. Ele au în echipele lor colaboratori promițători, cu rezultate bune, cu un parcurs reușit, care se presupune că ar avea toate atuurile pentru a reuși în viitor. Dar nimic nu este mai puțin sigur.

Cum să recrutezi potențialul

Este mult mai ușor să măsori performanțele trecutului unui candidat decât potențialul său. O abordare pentru depistarea acestuia se poate face căutând tipul de motivație care animă o persoană. Potențialul ridicat se caracterizează printr-o formă de modestie personală de a se implica din ce în ce mai mult în ceea ce face. Alte caracteristici ale potențialului sunt curiozitatea și capacitatea de a învăța repede, intuiția, implicarea și determinarea. El privilegiază în mod natural reușita societății care-l angajează, ceea ce induce propria reușită. Și nu contrariul.

O strategie orientată spre potențial

Strategia orientată spre potențial este deja inclusă în procesul de selecție al anumitor organizații. În momentul recrutării, unii caută pasiunea, inteligența și ambiția, iar apoi fac o ajustare culturală, fără a se focaliza pe competențe. Deciziile de recrutare pot porni de la ipoteze eronate pe baza a ceea ce se vede pe hârtie. Anumiți patroni nu cer candidaților să aibă experiența produselor lor, pentru că știu că pot fi familiarizați cu produsele, în timp ce intuiția, curiozitatea și entuziasmul sunt imposibil de format. În perioada pe care o traversăm când totul se mișcă foarte repede, viața unui produs este din ce în ce mai scurtă, deci politica de a-l crea, de a-l administra și de a-l vinde trebuie să se schimbe la fel de repede. Cel mai bun remediu pentru uzura morală este capacitatea de a se pune sub semnul întrebării, de a se schimba, de a învăța procese noi.

Pe termen mediu, organizația va pierde dacă în spatele unui CV cu un trecut presupus reușit nu caută să descopere potențialul cadrelor.

Articole complementare recomandate:

Erorile cele mai curente în recrutare

Generația Y – un concentrat de dinamism și inovație

Cum evaluați brandul de angajator

Resuscitarea artei de a pune întrebări