Paris, Alpha Plâtre și Lafarge
În zilele următoare am continuat plimbările în Paris…
Ne-am suit până-n vârful Turnului Eiffel, ne-am plimbat pe Champs Elisées, prin Tuileries, pe marile bulevarde, am văzut opera veche (Palatul Garnier) și cea nouă, din Place de la Bastille, am fost la hale, la Centrul Pompidou și în Montmartre, la Sacré Coeur și în Place du Tertre.
Domnul Rusu își revenise și într-o dimineață am dat o fugă până la Villeparisis, ca să ne vedem cu domnii Bourguignon și Setera de la Alpha Plâtre. Voiam să-mi povestească mai multe despre cuptorul lor, diferit de toate celelalte, și să aflu cât mai multe și despre utilajele din jurul cuptorului, mai ales despre moara de ipsos. A fost o discuție plăcută, interesantă, dar, din păcate, nu ne-au mai dus în nici o fabrică pentru a ne mai arăta o dată cuptorul integrat într-o linie de fabricare a ipsosului.
Nici nu am fi putut să stăm prea mult la ei pentru că pe finalul după amiezii aveam întâlnire cu un director de la Lafarge Plâtre, divizia de ipsos a grupului. Patrick de la Grelbex se ținuse de cuvânt și ne aranjase această întâlnire!
Ne-am întâlnit, la sediul grupului din Paris cu domnul Delaire, care era director general al filialei italiene Lafargessi. Acesta a fost foarte amabil, ne-a povestit despre activitatea lor din Italia și ne-a pus, bineînțeles, multe întrebări despre situația industriei ipsosului din România, despre fabrici și posibilitățile de privatizare ale acestora. Domnul Rusu a fost cel care i-a răspuns la întrebări și l-a și invitat în România să viziteze fabrica, iar acesta a acceptat invitația, fixând chiar data la două săptămâni după întoarcerea noastră în țară. Urma ca eu să țin legătura cu el pentru stabilirea detaliilor. Nu a reușit însă să ne ajute cu vizitarea unei fabrici în regiunea pariziană, pentru că singura era cea de ipsosuri speciale pe care o vizitasem, în mod surprinzător, cu un an înainte. Dar de această dată accesul ne-a fost interzis…
După încă două zile am spus la revedere Parisului și am plecat spre Liège, cu un mic ocol la Reims, ca să mai vedem o dată catedrala, în care fuseseră unși cu mirul sfânt aproape toți regii Franței!
