Ultimele zile înaintea plecării
Am intrat în ultima săptămână înaintea plecării și mai aveam o groază de lucruri de facut. Vizele ieșiseră și pașapoartele ajunseseră deja la Turda.
Ne intraseră și nouă banii în cont și i-am scos în numerar, în dolari, mărci și franci.
Suma în dolari am depus-o ca garanție pentru mașina de închiriat la Hertz. Urma să o luăm de la Mulhouse, imediat după intrarea în Franța și tot acolo trebuia să o lăsăm. Acolo urma să fie primul spectacol al formației de dansuri, iar ultimul pe-aproape, într-o localitate la 10 km nord de oraș. Ca acte pentru închiriere au primit un voucher imprimat pe hârtie și o foaie de confirmare primită pe fax de la agenția din Franța.
Apoi am reconfirmat toate rezervările de hoteluri și întâlnirile de afaceri.
Mi-am închis, de bine de rău, toate sarcinile curente, dar tot timpul apărea ceva nou de făcut…
În ultima seară m-am suit în trenul către Oradea, din care urma să cobor la Câmpia Turzii, plecarea din fața fabricii fiind programată pentru ora 8. Am ajuns la fabrică, unde toată lumea aștepta autobuzul. Însă reparația acestuia a fost întârziată și am așteptat în biroul domnului director, unde m-am mai trezit cu ajutorul a două sau trei cafele…
Abia după prânz am reușit să plecăm. Autobuzul era unul din ăla românesc, de tipul celor folosite pentru navetă în sate, pe vremea comuniștilor.
Pe mine m-au așezat în față, pe primul rând de scaune, ca să-l ghidez pe șofer. Și mi-am luat sarcina în serios, mai ales după ce am ieșit din țară!
Erau de fapt doi șoferi și ei sperau să poată conduce până-n Franța, aproape fără nicio oprire, făcând cu schimbul la volan.
Urma să fie prima mea traversare a Europei cu autobuzul…
