Al nostru pește panglică…
L-am auzit săptămâna trecută la radio pe Cristian Tudor Popescu numindu-l pe Grindeanu peștele panglică…
Acum nu știu dacă l-a numit așa pentru că este alunecos ca un pește, ondulându-se pentru a se strecura dintre obstacole până-și vede sacii-n căruță ori, conform legendelor din folclorul japonez, pentru că a ieșit ca păduchele în frunte (a se citi din adâncurile mării) și ăsta este un semnal al dezastrului?
Critică guvernul în permanență de parcă partidul pe care-l conduce ar fi în opoziție și nu o parte importantă a coaliției care guvernează țara.
Îl critică mai ales pe premierul Bolojan pentru că are o viziune limitată, de contabil cu ochelari de cal, care nu înțelege nimic din economia reală. De parcă ar înțelege ceva vreunul dintre politrucii din guvern, din parlament și din diferitele administrații publice atunci când intră peste tot cu bocancii murdari?…
Și eu l-am criticat pe Bolojan pentru că a început reducerea deficitului bugetar prin creșterea taxelor, iar când a ajuns la tăierea cheltuielilor de funcționare a statului a părut că-și pierde entuziasmul. Însă tocmai acest pește panglică, împreună cu clica lui de fripturiști, l-au împiedicat să meargă mai departe!
Să vedem însă cum s-a ajuns aici, pentru că bancul de pești de ape adânci al PSD-ului pare că nu-și mai amintește…
Din 2016 încoace, partidul panglicii a lipsit de la guvernare doar vreo doi ani și a dat patru prim miniștrii, unul dintre ei fiind chiar peștele panglică în cauză. În încercarea lui de a cumpăra pe toată lumea pentru a scăpa de pușcărie, Dragnea, șef al partidului și păpușar de prim miniștri, a dat semnalul începutului dezastrului.
Apoi, pe vremea generalului scriitor, după ce scăpasem și de pandemie și ar fi trebuit să redresăm finanțele țării, „marele specialist în finanțe” Câciu, care acum rânjește dintr-un merțan împrumutat de fosta nevastă, a făcut praf bugetul, dublând deficitul. L-a urmat fostul șef de partid al panglicii, covrigarul din Buzău, întors între timp la origini, în încercarea sa de a-și cumpăra scaunul de la Cotroceni.
Bolojan a venit și el ca ardeleanul în capitală să facă treabă și i s-a pus în brațe un partid așa-zis liberal în derută, iar mai apoi sarcina de a redresa bugetul țări. Dar sigur că nu putea fi lăsat să ia pâinea și cuțitul din mâna clientelei politice a peștelui panglică…
Așa încât toate măsurile au fost minimizate, iar rezultatele, dezastruoase uneori, i-au fost puse direct în cârcă, în timp ce ăilalți nici usturoi n-au mâncat și nici nu le pute gura!
Dar hai să vă spun de ce nu-mi place porecla dată de CTP acestui personaj.
Peștele panglică este un monstru marin cu lungimi de până la 9 m, care trăiește la adâncimi mari.
Personajul respectiv este mai mult un vierme parazit, care trăiește după ce a infestat intestinul poporului român, îmbolnăvindu-l. Este cel mult un limbric uman, iar dacă vreți să rămânem la nivelul metaforei cu panglica, o tenie… Un parazit de care nu reușim nicicum să scăpăm…
