Béziers
Pornind mai departe spre sud-vest, pe coastă, de la Montpellier, ajungem destul de repede la Béziers. Orașul este cocoțat pe un varf de deal, de unde domină zona înconjurătoare. Se spune că este cel mai vechi oraș din Franța, iar în ultima parte a secolului 19 și până la începerea primului război mondial se autoproclama „capitala mondială a vinului”.
A păstrat totuși o arhitectură specifică epocii baronului Haussmann (atenție, francezii îl pronunță Osman!) și este înconjurat de o mulțime de castele amplasate în mijlocul viilor. Lui Păstorel Teodoreanu i-ar fi plăcut sigur regiunea și orașul…
Centrul orașului, pe malul estic al râului Orb, este presărat cu edificii religioase și monumente istorice printre care menționez rapid: arenele romane, Pont-Vieux (Podul Vechi) construit în secolul 12, Canal du Midi (canalul sudului), Capela Penitenților (Chapelle des Pénitents) și catedrala Saint-Nazaire. Aceasta din urmă este punctul culminant al orașului și este o combinație de stiluri datorită modificărilor istorice.
Tot în centru se află și halele, într-o clădire veche, din 1891. Aici, pe 2.800 m², vom gasi produse regionale proaspete pentru toate gusturile.
Béziers este un oraș verde prin parcurile sale – Jardin de la Villa-Antonine, Jardin de la Plantade și Moulin Cordier și, mai ales, Platoul Poeților (Le plateau des poétes).
Tot la sfârșitul secolului 19 au fost construite și arenele, care au adus orasului supranumele de Sevilla franțuzească.
Plimbându-vă pe străduțele pietonale din centru vă va fi aproape imposibil să ratați ale 16 fresce murale în trompe-l’oeil.
Cele două poduri emblematice ale orașului sunt Pont-Vieux și Pont Canal. Primul este un pod cu arhitectură romană și a reprezentat până în secolul 19 singurul punct de trecere peste Orb pe drumul dintre Marsilia și Toulouse. Suporții podului sunt din epoca romană, iar arcele inegale îi dau un farmec aparte.
Pont Canal este de fapt un canal navigabil care traversează râul și ajunge în Canal du Midi.
Cele nouă ecluze de la Fonseranes sunt o veritabilă scară pe apă, o capodoperă a ingineriei din secolul 16, realizată de Pierre-Paul Piquet. Ele cuprind opt bazine de formă ovoidală și nouă porți, care permit depășirea unei denivelări de 21,6 metri pe o distanță un pic mai mare de 300 de metri. Astăzi doar șapte dintre cele opt ecluze mai functionează, deservind totuși cele nouă porți.
