
Cine sunt membrii guvernului? – episodul 2
Vom continua astăzi cu trecerea în revistă a membrilor guvernului într-un al doilea episod, ordinea fiind cea în care apar sau au apărut pe site-ul oficial al guvernului.
Ciprian Șerban, ministru al transporturilor din partea PSD, a intrat în afaceri încă din 2003, când avea 18 ani, conducând firme din localitatea sa natală până după intrarea în politică în 2012, în calitate de consilier județean în Neamț. A studiat mai întâi științele politice, terminând în 2009 Universitatea Petre Andrei din Iași, apoi, în paralel cu activitatea politică, a făcut studii de economie, licență și master, la ASE în București. Este deputat din 2016, însă nici el nu pare a avea vreo legătură cu domeniul pe care îl păstorește – transporturile și infrastructura.
Alexandru Nazare, ministrul liberal de finanțe, este de meserie politruc, fiind absolvent al SNSPA și specializându-se în relații internationale la Berlin. Intră în politică în 2005, imediat după terminarea studiilor, fiind pentru câteva luni europarlamentar. Singura lui legătură cu lumea finanțelor publice, înainte de a deveni ministru, par să fie cele câteva luni în care a fost în Consiliul de Administrație al BNR. O fi învățat câte ceva de la Isărescu, pentru că cineva mi-a spus că este o persoană inteligentă… Însă inteligența are totuși mare nevoie și de o experiență specifică!
Prietenul socialiștilor de caviar din Craiova, care a și fost apărătorul unora dintre ei în instanță, Radu Marinescu, numit în funcție probabil pentru a menține starea de fapt, de captură, a justitiei, și-a făcut studiile de drept și și-a luat și doctoratul (cu o mare parte a tezei luată cu „copy/paste” fără a menționa sursele, așa cum ne-a spus doamna Șercan) tot în Bănie. Are o carieră de treizeci de ani în avocatură și multe asocieri cu oameni de-ai locului cel puțin controversați…
Florin Barbu, ministrul agriculturii, tot din partea PSD, este economist, cu licență și doctorat la Craiova și master la ASE. Cariera și-a construit-o la Slatina, în administrația locală, fără nicio legătură cu agricultura, până când a fost numit, pentru șase ani șef al Agenției Nationale de Îmbunătățiri Funciare. Este parlamentar din 220, iar despre prezența sa în fruntea agriculturii românești ne putem doar întreba „ce-are vaca cu ștampila”?!
Bogdan Ivan, ministrul PSD-ist al energiei, este absolvent al facultății de științe politice al Universității Babeș-Bolyai din Cluj și, din 2016, doctorand al Universității București. Dar știți și voi cum este cu boala lungă…
Nu a avut niciun fel de activitate în afara politicii, devenind după absolvire consilier al președintelui consiliului județean Bistrița-Năsăud, apoi parlamentar din 2020. Până la numirea în funcție, nici el nu a avut nicio legătură cu domeniul economic pe care-l coordonează.
Rogobete, ministrul sănătății, și el de la PSD, măcar e medic, cu studii la Timișoara, iar înainte de medicină a terminat facultatea de chimie, ceea ce ar fi putut fi un atu în activitatea ta profesională, dacă ar fi continuat să o practice. Are foarte multe articole de specialitate publicate și o importantă activitate de globetrotter, fiind prezent la nenumărate congrese, conferințe și seminarii, însă nu și-a practicat meseria de medic, în spital, decât vreo doi ani… Ar fi interesant de aflat cum a reușit să-și înceapă doctoratul înainte de terminarea facultății de medicină!
După 2020 devine consilier, secretar de stat și apoi ministru al sănătății. Ce-i drept a mai făcut și un master în managementul serviciilor sociale și de sănătate. Însă teoria e bună până când nu te omoară practica…
Dragoș Pîslaru, ministrul investițiilor și al proiectelor europene, are un doctorat în economie, destul de multe cursuri la universități din vest și a fost timp de nouă ani cadru didactic la ASE. Are de asemenea unsprezece ani de experiență în consultanță strategică și economică, însă îi lipsește totuși experiența reală de lucru la firul ierbii cum spun comentatorii de fotbal.
În politică a intrat în 2015, în calitate de consilier al primului ministru apoi ministru al muncii în guvernul Cioloș, activând apoi în Plus, USR Plus și Reper. A avut de asemenea un mandat de europarlamentar.
Putem spune că este unul dintre miniștri care au pus rapid umărul la treabă, având realizări importante în privința deblocării și creșterii absorbției fondurilor europene, chiar dacă mie mi se pare un pic exagerat modul în care se promovează și-și face reclamă pe rețelele sociale…
Daniel David, fostul ministru al învățământului, plecat din funcție prin demisie la începutul acestui an, este doctor în psihologie și unul dintre cei mai respectați psihologi din românia. Are o carieră universitară impecabilă în țară și în Statele Unite, fiind ales rector al Universității Babeș-Bolyai în 2020. Ca ministru a făcut praf învățământul preuniversitar, dacă se mai putea face asta, prin mărirea numărului de elevi în clasă, a normei didactice și reducerea drastică a salariului profesorilor la plata cu ora, totul în numele necesității de a reduce cheltuielilor. Și asta într-o țară cu cea mai mare rată a abandonului școlar și care scoate pe bandă analfabeți funcționali, mulți dintre ei foarte vizibili în funcții publice…
Oana Țoiu, ministru de externe din partea USR, și-a desfășurat activitatea doar în diverse ONC-uri până când a fost aleasă în parlament în 2020. Singura ei legătură cu diplomația poate fi făcută prin intermediul unor cursuri și a unor cooperări cu organizații din alte state ale Uniunii Europene, însă fără niciun contact profesional cu ministerul în fruntea căruia a fost parașutată.
Diana Buzoianu, ministru al mediului, tot din partea USR, a fost avocată timp de trei ani, specializându-se în GDPR, însă numai până a fost aleasă în parlament în 2020. Singura ei legătură cu mediul este prin comisia de specialitate a Camerei Deputaților. Și în cazul ei se poate aplica o zicală pe care am pomenit-o mai sus, chiar dacă a făcut și lucruri bune luându-se în piept cu directorii din Romsilva și încercând să reducă cheltuielile cu sediiile pentru unele din instituțiile din subordinea ministerului. Îi lipsește totuși diplomația în ceea ce face și bineînțeles competența în domeniul protecției mediului!
Florin Manole, ministru al muncii și al protecției sociale din partea PSD, este de etnie romă și are studii de istorie. Activitatea sa a fost împărțită între ONG-uri și politică. A fost deputat în perioada 2016-2020 și a revenit în parlament după 2023. Chiar dacă cunoaște probabil suficient de bine cum este să crești și să te dezvolți într-un mediu defavorizat, nu are o experiență practică reală în protecția socială și în reglementarea muncii.
Ionuț Moșteanul, fostul ministru al apărării care a fost silit să plece după ce s-a constatat că a bălmăjit studiile trecute în CV, a început politehnica fără să o termine și, probabil pentru a nu mai pierde timpul, și-a luat o licență în management de la o cunoscută fabrică de diplome. Are treizeci de ani de experiență de lucru în comunicare, marketing și branding, iar singura lui legătură cu domeniul pe care l-a păstorit vremelnic a fost prin intermediul comisiei de resort a Camerei Deputaților (este parlamentar din 2016). Când a fost numit, întrebarea mea a fost dacă aveam nevoie de unul care să ne vopsească gardul apărării pentru a nu vedea leopardul dinăuntru, căci de fapt asta fac oamenii de branding…
Irineu Darău, noul ministru al economiei, numit de USR, este informatician de profesie cu cincisprezece ani de practică. A început să lucreze din timpul facultății (are diplome de licență și master la Universitatea București) și după patru ani a plecat să-și practice meseria în Franța. Este senator din 2020, dar îi lipsește experiența de management, chiar dacă a fost consultant chiar în management și dezvoltare de software prin propria firmă creată în hexagon. Și nici nu are prea mare legătură cu economia reală din România…
Cseke Attila, ministrul UDMR al dezvoltării și lucrărilor publice este jurist de profesie. După terminarea liceului și până când a început facultatea de drept la Oradea, a lucrat cinci ani la o firmă specializată în comerțul cu flori și semnințe. A făcut un an de practică la un birou notarial din localitatea natală, apoi a intrat în politică, la nivel local înainte de a veni la București. Este parlamentar din 2008 și a avut mai multe prezențe în guvern ca secretar de stat în Secretariatul General al Guvernului și ca ministru al sănătății, înainte de a fi numit în funcția actuală.
Demeter Andras, ministrul culturii numit tot de UDMR, este actor de profesie cu studii la Târgu-Mureș și peste 30 de ani de carieră în teatre din Timișoara, Târgu-Mureș, dar și la Teatrul de Operetă din București. A obținut o licență în drept la Universitatea Tibiscum din Timișoara și un master în management cultural la Dijon, în Franța. În ultimii ani a alternat activitatea în cadrul SRR și TVR cu diverse funcții în Ministerul Culturii. Despre el nu se poate spune că nu este omul potrivit la locul potrivit…
