Blog

Oraș sudic, scăldat de apele Mediteranei și de cele multe ori de un soare orbitor, Montpellier are la origine o cetate medievală, așa cum stau mărturie Mikvé și străduțele din centru, însă s-a îmbogățit cu o mulțime de comori contemporane, pe lângă cele din alte vremuri.

Ne vom începe plimbarea în Piața Comediei (Place de la Comédie), cea mai celebră piață a orașului, o adevărată inimă care bate. Unul dintre cele mai mari ansambluri pietonale din Europa, piața este simbolul bunăstării orașului din secolele 18 și 19, adăpostind două monumente emblematice – Opera Comică (Opéra Comédie) și statuia celor trei grații plasată deasupra unei fântâni.

Muzeul Fabre rămâne unul dintre cele mai importante muzee de artă europene, care ne prezintă o evoluție a srtei de-a lungul secolelor, cu un perete interior de sticlă texturată, care se luminează noaptea. Muzeul povestește istoria creației europene, din perioada Renașterii și până în zilele noastre. Începem cu sala Cabanel, unde putem admira și Îngerul căzut (L’Ange déchu),  un ansamblu excepțional de picturi flamande și olandeze din secolul 17, pentru a ajunge la operele maeștrilor europeni Allori, Veronese, Ribera, Bourdon sau Reynolds. O sectiune specială este dedicată fondatorului muzeului, François-Xavier Fabre și contemporanilor tăi, David, Ingres și alții. Colecțiile moderne cu Delacroix, Gericault, Courbet, ne vor duce către impresioniști – Bazille, Staël, Van Dongen sau Richier. Iar sfârșitul parcursului este rezervat unui ansamblu unic, care retrasează parcursul unuia dintre cei mai cunoscuți și exigenți pictori francezi contemporani (s-a stins din viață în 2022) , Pierre Soulages.

Facultatea de medicină este cea mai veche școală de medicină europeană încă în activitate. A fost creată în 1220, iar Rabelais i-a fost student. O vizită aici ne va face să descoperim portretele a numeroși medici celebri, iar sala actelor ne va dezvălui locul în care studenții, purtând „roba lui Rabelais”, jură încă sub statuia lui Hipocrate. Una dintre încercările la care sunt supuși vizitatorii este să descopere portretul singurei femei medic prezent în această sală.

Catedrala Saint-Pierre este un exemplu de construcție gotică medievală, cu un portic ca un baldachin susținut de doi stâlpi circulari enormi, care purtau altădată marca papei Urban V, student, dar și profesor, în oraș. În interior, nu trebuie ratat tabloul lui Sébastien Bourdon, Căderea lui Simion Magicianul (La chutte de Simon le magicien), reprezentând un episod apocrif din viața Sfântului Petru.

O altă comoară o reprezintă conacele private din oraș, construite după războaiele religioase, când orașul a devenit capitală a Languedocului. Printre aceste circa 80 de construcții, vă recomand Hôtel des Trésorier de la Bourse (Casa trezorierilor bursei), și Hôtel de Varenne in Place Pétrarque.

Place Royale du Peyrou este unul dintre locurile favorite de promenadă a locuitorilor orașului. Sunt trei lucruri asupra cărora vă voi atrage atenția aici – Arcul de Triumf, Castelul de apă care prelungește apeductul și statuia ecvestră a lui Ludovic XIV, exemple ale arhitecturii și artei clasice.

Jardin de Plantes a fost creat în secolul 16, când orașul devine o „capitală a botanicii. Fosta grădină regală este cea mai veche grădină botanică din Franța, reprezentând în același timp un plămân verde al orașului.

Opera Comică rămâne un loc al spectacolului, unde au loc în permanență concerte, dar și spectacole de operă și teatru italienesc. Cu excepția clădirilor pariziene, acest teatru este, după cel din Bordeaux, cel mai mare teatru în stil italian din Franța.

Mikvé, un monument pe care trebuie să-l vizitați neapărat, este de fapt baie rituală evreiască din secolul 13, care se numară printre cele mai vechi și cele mai bine conservate din Europa.

Tour de la Babote este un vestigiu al vechilor fortificații din secolul 13, devenit mai întâi observator astronomic și apoi fiind utilizat de serviciile telegrafice. De sus veți descoperi una dintre cele mai bune panorame ale orașului.

Arborele alb, o nebunie arhitecturală proiectată de Son Fujimoto, Nicolas Laisné și Manal Rachdi, este de fapt un ansamblu de locuinte, care completează bogatul patrimoniu contemporan al orașului.

Carré Sainte-Anne, redeschis publicului în această primăvară, este un spațiu expozițional de excepție realizat într-o biserică neogotică desacralizată. Adăpostește expoziții de artă contemporană, iluminate într-un mod special prin intermediul vitraliilor traditionale ale bisericii.

Iubitori de mare și soare ajunși în oraș vor trebui să se deplaseze la Grande Motte, un orășel cu clădiri în formă piramidală create de Jean Balladur la sfârșitul anilor 60. Aici vor descoperi activitățile nautice, portul și plajele, uneori sălbatice, ale Mediteranei de vest.

În jurul orașului se află 31 de comune unde puteți descoperi comori nebănuite. Solul cu dale din Coumonsec, arcadele bisericii Saint-Jean-Baptiste din Murviel-lès-Montpellier, strada Vieux-Prades, care se deschide printr-o poartă a vechii incinte medievale din Prades-le-Lez sau împrejurimile capelei Notre-Dame-de-la-Pitie din Beaulieu sunt doar câteva pepite din comoara extraordinară a acestor sate.

Am trecut și eu de două ori prin oraș, atunci când am dus-o și am luat-o pe Irina de la ultima sa sesiune de cursuri de franceză, după care și-a luat examenul la Universitatea Paul Valery de aici, din oraș, înainte de a fi admisă, în anul următor la Université d’Auvergne din Clermont-Ferrand.