Blog

Situat pe teritoriul încă sălbatic din Camargue, cu tauri, herghelii de cai și cea mai mare migrație de păsări flamingo din Europa, dominat de dealurile subalpine, les Alpilles, și înconjurat de multe sate pitorești, unele dintre ele deja descrise într-o altă poveste, orașul și-a căpătat în antichitate renumele de „mica Romă din Galia”.

Iar motivele acestei denumiri pot fi vazute și azi prin Arenele romane, Teatrul Antic, unde încă sunt prezentate spectacole în fiecare vară, sau în Alyscamps (câmpiile elizee locale), una dintre cele mai prestigioase necropole din antichitate și până în Evul Mediu. Muzeul orașului antic ne dezvăluie motivul pentru care devenise un centru major al Galiei romane. Acest muzeu găzduiește singurul portret cunoscut al lui Julius Caesar!

A fost însă și un oraș al pictorilor. Van Gogh a trăit aici un an, pictând frenetic, îndrăgostit de lumina puternică și culorile sudului. Aici și-a dezvoltat stilul expresiv, cu culori vii, îndrăznețe și tușe bine conturate. Din păcate, tot aici i s-a declanșat și psihoza, care i-a provocat celebra criză în timpul căreia și-a tăiat urechea și i-a făcut-o cadou unei prostituate.

Gauguin a venit să-l viziteze pe prietenul său Vincent și a rămas să picteze alături de el până la declanșarea bolii acestuia. Poate că soarele puternic al sudului l-a convins să plece mai târziu în Tahiti…

Léo Lelée a fost al treilea pictor îndrăgostit de oraș și mai ales de frumusețea arleziencelor…

Picasso, mare amator de coride, venea adesea la Arles și a realizat opt portrete ale soției sale Jacqueline ca arleziancă.

Și pentru că am vorbit despre arlezience și frumusețea lor, acestea au fost făcute celebre mai întâi de Alphonse Daudet prin nuvela sa, transformată și în piesă de teatru, „L’Arlésienne”, a cărei mutră de scenă a fost compusă de Georges Bizet și transformată în 1974 în balet.

Vincent van Gogh, inspirat de Daudet, a pictat și el șase portrete ale aceleiași femei, Marie Jullian (cunoscută ca Madame Ginoux), pe care a numit-o, și el, „L’Arlésienne”…