
Călători către nicăieri – Capitolul 4/4
Ați căzut pe scaun și imediat ați sărit în picioare.
Ați dat din buze fără glas și dintr-o dată ați țipat ca din gură de șarpe.
Ați clipit ca și orbită și apoi ochii părea gata să vă iasă din găvane.
Va-ți ascuns fața în palme ori efectiv va-ți dat palme.
Ați izbucnit într-un plâns cu chiote și ați pornit efectiv spre vestiare printr-o ploaie de cioburi care au tot curs din rama ușii în urma dv.
Ei bine învălmășiți toate astea și le înghesuiți în mai puțin de un minut – e tot ce pot eu să vă spun despre dezlănțuirea
furtuna
explozia
criza
la care am asistat atât de uluit încât sânt convins că nici măcar ca și fapte propriu-zise nu vă notez aici de cât o mică și ne-esențială parte .
Ca să vă dați seama de starea mea = abia când a trebuit să defilez pe subt privirile mai ferite ori fățiș furioase ale devotatelor dv. laborante am ajuns să gândesc ca și o apărare în sinea mea că tot ceia ce se întâmplase nu era din cauza celui care vă adusese vestea într-un suflet și nici din cauza înbucurătoarei vești – abia apucasem să vă spun partea cea mai puțin esențială a ei.
O paranteză = până în ziua de azi eu tot nu știu ce aveți dv. contra Bucureștiului.
Dv. nu ați considerat necesar să îmi spuneți și eu nu am considerat potrivit să vă întreb.
Iar așa-zisa „gura lumii” știți foarte bine că de geaba aș mai vrea să îmi aplec urechea după ce eu însuș am făcuto să amuțească în preajma mea.
Așa încât
În ordinea aceasta de idei nu e totuș de cât o paranteză.
Aici mă preocup de efect – nu de cauză.
Deși
Poate că și întrebarea „dece” duce undeva dar însă eu unu am ajuns la cel de al III-lea motiv de descurajare stând și analizând la rece o reacție de o asemenea violență încât contrazicea
anula
spulbera pur și simplu tot ceia ce
păruse să fie cumpăt
sânge rece
siguranță
calcul
în felu dv. dea fii – apreciat ori criticat dar însă în orice caz vestit.
Un om de duzină poate să fie când tare când slab.
Un om pe care îl bate vântu e dupe cum e vântu.
Un om tare ori e – ori nu e.
Subt un nume ori altu așa vă consideră toată lumea.
Eu unu nu am auzit pe cineva care să vă știe altfel.
Cât despre mine – avusesem prilejuri destul de suficiente ca să fiu ferm convins.
Și dintr-o dată
Când ai toate elementele care în știința logică se numesc premize e de ajuns să le lași în seama unor operațiuni mecanice cum ar fii râșnitu cafelei ori curățatu cartofilor – concluziile răsar ca și singure.
Păi dacă preț de un minut toate cele de mai sus nu existase – însemna că de fapt nu existau de loc.
Și ce altceva putea să le țină locu de cât o concepție
o convingere
o premeditare
o filozofie
plus uriașa încordare a voinței pentru a apărea în fața lumii zi de zi și ceas de ceas cu totu altfel de cât sânteți în realitate?
Trec peste toate celelalte.
Trec și peste alte raționamente logice intermediare.
Trec direct la concluzia dupe care umblu de atâtea pagini = se potrivea exact cu ceia ce de acum știam despre dv. să vă pregătiți
să vă rotunjiți
să vă șlefuiți
pe îndelete maxima respectivă despre singurătate și să așteptați un moment în care să o plasați cu cel mai desăvârșit succes – tocmai această premeditare calculată constituie cel de al III-lea motiv de descurajare peste care nu știu când și cum am să pot trece de și de când ați revenit din călătoria aceia atât de temută la București parcă ceva se clatină și
Nu – nu are rost să fac eu tocmai cu dv. pe marele psiholog.
Nici nu sânt de cât un începător împins de nevoie.
De altfel cu aceasta am și terminat de demontat întâmplarea și tare bine am făcut că ma-m apucat să o demontez – acum îmi este cât se poate de limpede și dacă nu luam obiceiul nevestei mele de a râșni de fiecare dată doar câtă cafea trebuie pentru apa din ibric e mai mult ca sigur că o dată cu adevăru despre felu dv. dea fii aș fii descoperit și ceia ce reprezintă condiția lui sinecvanon = iscusința în materie de psihologie.
Practica duce întotdeauna la iscusință – e doar o chestiune de timp.
Iar dv. din moment ce ați reușit să vă impuneți în fața lumii o tărie pe care nu o aveți dela natură înseamnă că dețineți deja obișnuința și priceperea aceasta dea citi în sufletu propriu și al acelora cu care aveți dea face.
Așa dar.
Pentru dv. probabil că sânt ca și o carte deschisă.
Îmi citiți gândurile
dorințele
intențiile
simțămintele
etc. etc. etc.
și nu de ieri de alatăieri ci încă de când ne cunoaștem – ceia ce cred că nici nu vă este din cale afară de greu având în vedere că de la mine toate acestea sânt atât de simple și firești încât se poate zice că sânt dea dreptu banale.
După problemele complicate de psihologie pe care nici nu pot să mi le închipui dar îmi închipui că vi le ridică zi-de-zi și ceas-de-ceas auto-constrângerea pe care singură va-ți impuso – ori cine știe ce înprejurări – eu nu vă pun de cât niște exerciții amărâte pentru începători.
Adineaori mă închipuiam ca și o carte deschisă în fața dv.?
Mă înșelam.
Subt ochii dv. trebuie că apar ca un abecedar încăput pe mâna unui academician.
Așa dar.
De aceia dv. nu mă ați întrebat nici o dată nimic
nu mă ați întrebat cine sânt
de unde vin
cum am ajuns ce sânt
cum am ajuns aici
ce caut în preajma dv.
nu mă ați întrebat nici măcar dece trăiesc atât de singur.
