Blog

Bine înțeles că între timp s-au schimbat problemele și înșiș situația luptei de clasă până acolo încât chiar și vremurile par cu totu altele și în multe privințe sunt efectiv. Am totuș părerea că s-a sărit puțin peste cal și hățurile sânt lăsate atât de libere încât ar putea ispiti pe unii să încerce să ni le smulgă din mână – ca să nu mai spun că până la o asemenea încercare sortită în mod sigur eșecului dar plină de consecințele cumplite văzute deja prin vecini există pericolu delăsării în masă. Eu nici o clipă nu mă îndoesc că cine are căderea să hotărască are și elemente mai multe și o privire de ansamblu mai cuprinzătoare de cât un soldat ca și mine – în paranteza aceasta am urmărit doar să vă fac să înțelegeți dece la fiecare chemare din aceasta îmi aduc aminte de niște vremuri nu prea îndepărtate și la care mă tot aștept să ne întoarcem.

Acum e clar că resimt o emoție care nu poate fii confundată cu teama?

Chiar dacă ori mai ales dacă mă pomenesc chemat la tov. Iconaru – nu cred că e nevoie să vă spun eu cu ce se ocupă și ce hram poartă dar poate e bine să vă atrag atenția că și menținerea în funcții a unor tovarăși ca dânsul îmi dă impresia că nu mă înșel în felu meu dea gândi.

Am închis paranteza.

Vasăzică începusem să vă explic dece am înghețat când ați exclamat ca din senin = „Parcă văd că în cele din urmă ajung să îmi cumpăr eu o mașină.”

Ori nu mai devreme de cât la prânz tov. Iconaru de la ușe mă luase = „Dumneata de ce nu îți cumperi o mașină?”

Eu venisem cât putusem mai repede dar însă nu fusesem anunțat de cât cu exact 10 minute în urmă.

Zice = Eu te întreb de ce nu îți cumperi mașină și nu când ai fost convocat.

Ce era să zic = crezusem că sânt întrebat de mașină pentru că așteptase și când aștepți timpul pare întotdeauna mai lung.

Bum cu pumnu în birou = Află dumneata că eu nu am adormit la lecția cu timpu și spațiu ca forme de bază ale existenței materiei. Cunosc. Există timp obiectiv și timp subiectiv. Idealiștii fac caz de timpu subiectiv și în felu acesta ajung să îl nege pe cel obiectiv. E clar? Nu încerca să mă bagi la idealiști că nu o să îți meargă. Mai bine spune cinstit de ce nu îți cumperi mașină.

Dacă mă luase așa puteam să râd și să îi explic ca și dela om la om că nu am ce face eu cu mașina – nu mă mișc de cât între casă și uzină.

Zice = Spre norocul dumitale așa reiese și din foile de parcurs. Și numai cu mașinile de noapte îți place – în zori și seara. Cum s-ar zice în afara programului.

Cine știe ce figură oi fii făcut pentru-că a scos râzând dintr-un dosar un tabel de 1-2-3-4-5 pagini = „Acuma să îți spun dece ai fost chemat!”

Era clar.

Nu putea să fie de cât o sesizare la baza unei asemenea cercetări.

Zice = „Cu directoru și cu contabilu șef s-a discutat ieri. Într-un alt cadru.”

Ce mai poți să zici în situații din acestea?

E foarte bine că mi se atrage și mie atenția – am să manifest pe viitor și mai multă grije să nu folosesc mașina statului în interese personale

Tov. Iconaru a desenat cu arătătorul întins o jumătate de cerc prin birou în timp ce eu încă mai vorbeam = Bagă de seamă că nu sântem de cât noi doi în biroul acesta.

Am tăcut.

Zice = Deci nu există martori și eu nu am să recunosc cuiva că am discutat cu dumneata problema următoare. Drept să îți spun preferam să fii bun de plată ca ceilalți. Să fii găsit în tabelele acestea vreo excursie – o nuntă la țară – ceva spectacole la Craiova ori Pitești – folosirea mașinii statului în interese personale se numește abaterea dar încaltea e o dovadă că mai ai și dumneata interese personale. Că mai știi și altceva de cât o casă goală și o uzină plină de probleme. Adică cât crezi că poți să reziști cu naveta aceasta?

Nu îl interesa răspunsu meu.

Zice = Uite despre ce am vrut să stăm de vorbă între patru ochi – dacă nu pot să te pun la plată cel puțin să te bag la cheltuială. Ascultă la mine și cumpărăți o mașină. Nu e vorba doar că te scapă de reclamagii ca ăsta. Dar o mașină îți mai schimbă chiar și viața – când o știi acolo în fața casei nu te rabdă inima să nu o pornești încotro vezi cu ochii și dintr-o dată găsești și timp și cu cine să o pornești

Așa ma prelucrat preț de o oră.

Efectiv a reușit să îmi umple capu de gânduri auto moto și până seara mai făceam ce făceam și iar mă pomeneam încurcat în ele.

Iar seara – adică în seara aceasta – am venit cu ele ori mai bine zis ele au tras de mine până la dv.

Nu am nimerit bine.

Încă din vestibul am ghicit și în cameră am fost sigur – nu e felul dv. să vă bucurați și să vă agitați atâta la apariția unui mosafir. Era să scriu „unui mosafir ca mine” dar poate că nu e cazul să glumesc pe această temă – am impresia că se întâmplă în toamna aceasta ceva cât se poate de  serios

                                                            grav

                                                            dureros

                                                            aparte

în viața dv.

Nu am căderea să insist.

Dar dacă tot venisem se cuvenea să mai rămân cel puțin vreo oră și pentru-că nu era momentu să îmi vărs sacu meu de gânduri mă lăsasem în voia toanelor dv. de gazdă

A nu se înțelege că ar fii o corvoadă.

Mai ales că între fotolii se află teancu acela de reviste franțuzești care sânt atât de bine făcute încât îți ia ochii și dacă am ajuns eu la jumătate cu limba franceză fără profesor numai lor trebuie să le mulțumesc ori mai precis numai lor și dv. – adică inpresiei că vă distrează faptu că mă uit numai la poze. Datorită „inpresiei” am pus mâna pe manual dar între timp ea a devenit părere dovedită și nu mai departe de cât în această seară am fost luat chiar la vale pe tema respectivă. Nu am zis pe moment nimic pentru-că am de gând să fac altă figură = am să deschid chiar eu o discuție despre un text din această revistă în așa fel încât să vă frecați la ochi. Dar în continuare eu tot la fotografii am să mă uit – din câte reușesc deja să îmi dau seama textele au un conținut dea dreptu dușmănos ori cel puțin străin de concepția noastră.

Ultimile rânduri pot fi luate ca și o introducere.

Am pomenit de reviste doar pentru-că în seara aceasta au avut un rol precis și important.

Poate că număru luat de mine chiar de deasupra nu era mai plin de cât celelalte de reclame de mașini și numai datorită discuției mele cu tov. Iconaru mă tot împedecam de ele.

Poate?

Mai mult ca sigur că așa e.

Chestie de psihologie = uneori vedem din toată realitatea aceasta complexată doar ceia ce căutăm noi în ea ori ceia ce ne preocupă pe moment și pe urmă ni se pare că „cineva” ori „ceva” ori în cel mai bun caz realitatea înșiș are grijă dea potrivi întâmplările special pentru fiecare dintre noi.

Așa și în această seară.

Pe moment habar nu am avut că buchiseam încordat și absolut degeaba caracteristicile tehnice ale unei mașini care la noi în comerț nu va ajunge nici o dată.

De aceia am și înghețat la exclamația dv.

De aceia am și avut impresia că pică din senin.