Finalizarea primei etape a proiectelor
Tot spre finalul primăverii am terminat și studiile de prefezabilitate pentru cele două proiecte de ipsos pe care le aveam în lucru. Le-am predat celor doi beneficiari deplasându-mă la fabrici, unde le-am făcut și o scurtă prezentare cu propunerile mele pentru continuarea studiilor la nivel de fezabilitate.
Pentru fabrica de produse de ipsos, care îi interesa pe cei de la Fieni, am renunțat la plăcile de fibro-ipsos și am rămas doar cu gipscartonul și blocurile de zidărie de tip nut și feder.
La Turda, decizia a fost de a renunța la producerea ipsosului alfa și de a alege o tehnologie cât mai performantă și economică pentru ipsosul obișnuit, de tip beta, asigurându-se de asemenea o calitate mai bună a produsului finit decât ceea ce obțineau ei în acel moment.
În ambele cazuri am eliminat anumiți furnizori și anumite tehnologii. La Turda am păstrat trei tehnologii – fierbător, cuptor rotativ și cuptor vertical – și cinci furnizori.
Acum aveam timp până spre sfârșitul anului pentru a definitiva cele două studii, urmând să luăm atunci decizia finală referitoare la continuarea investiției și la selecția furnizorilor pentru principalele echipamente.
Între timp începusem să cunosc reprezentanții din România ai unor furnizori de tehnologie germani. Unul dintre ei era Inverco, despre care am mai vorbit și unde se mutase colegul nostru de la institut, Florin.
Altul era domnul Ertl, care vorbea românește și era căsătorit cu o româncă, fiind el însuși născut la București, unde tatăl lui avea, înainte de razboi, un magazin de aparate electrice pe Calea Victoriei. Mama lui era născută tot în România, iar soția era fiica unei colege deia ei din școală.
În mai am participat la o conferință internațională de tehnologia cimentului organizată de uzina de materiale refractare din Tulcea, care voia să intre cu această ocazie pe piața industriei cimentului cu produsele sale. Aici am reușit să mă întâlnesc din nou cu toată lumea bună a industriei cimentului din România și să constat că, surprinzător pentru mine, cei mai mulți dintre ei știau despre aventura mea în Franța și ar fi vrut să colaborăm pe anumite proiecte. Mi-am mai făcut și alte contacte în lumea furnizorilor de tehnologie, fie direct, fie prin reprezentanții firmelor în România. Cei mai importanți aveau să se dovedească doi francezi de la două firme din Lille. Dar despre asta în alte episoade ale poveștii…
