Forța dreptului?
Nu! Din păcate acum funcționează dreptul forței! Dreptul celui mai tare…
Ca pe vremea URSS-ului în urmă cu aproape 40 de ani în urmă…
Atunci se spunea că Uniunea Sovietică se învecinează cu cine vrea ea, iar acum se pare că nu numai Rusia aplică acest lucru…
Instalat la putere de peste 20 de ani, deja, Putin își dorește probabil extinderea Rusiei la nivelul imperiului țarist. A început cu Ucraina în 2014 prin ocuparea Crimeii. Apoi, în urma unui răspuns timid al lumii libere și sub impresia retragerii americane din Afganistan, a atacat cu toată forța la început de 2022.
De data asta reacția lumii libere a fost concertată și, prin ajutoare, care este adevărat, uneori au ajuns destul de greu, au transformat armata ucrainiană în cea mai puternică din Europa și au ajutat-o să reziste în fața agresiunii. Sancțiunile și retragerea investițiilor străine aproape au îngenunchiat economia rusească, au adus o inflație galopantă, dar nu au oprit încă mașina de război…
În primul rând pentru că alte două țări importante nu au putut fi aliniate sancțiunilor: China și India. Acestea au profitat și au continuat să cumpere petrolul și gazele rusești la prețuri promoționale și să alimenteze tocătorul de oameni…
Pe vremea URSS principalul produs de export era comunismul. L-au bagat pe gât, ca pe un medicament minune, multora, inclusiv nouă! Și peste tot a adus dezastrul…
După instaurarea oligarhiei la Kremlin, Rusia s-a transformat într-o benzinarie și un depozit de minerale rare, dotată, din păcate, cu arme nucleare. Și multă vreme a reușit să-și asigure un excedent important din export, care a ajutat-o să-și extindă armata, chiar dacă, din punct de vedere tehnologic, rămăsese în urmă sub multe aspecte și era măcinată de corupție.
Acum, la intrarea în cel de-al treilea an de război, se pare că Europa rămâne singura susținătoare a Ucrainei în lupta sa contra agresorului… Însă, din păcate, nu este un partener atât de puternic cum ar fi trebuit să fie! Și asta pentru că s-a culcat timp de decenii pe cămașa americană și nu și-a dezvoltat așa cum ar fi trebuit sistemul de apărare. Statele europene abia acum încep să majoreze cheltuielile destinate apărării, dar până să ajungă unde trebuie, vor mai trece niște ani…
Noua administrație americană pare înclinată să întoarcă spatele partenerilor tradiționali folosind o retorică agresivă, care trece rapid de la amenințări cu taxe de import mărite la unele cu invazia sau preluări forțate de teritorii. Și pare să se alinieze retoricii mincinoase a Kremlinului…
Ultimul episod al acestei politici a pumnului în gură s-a desfășurat în urmă cu câteva zile chiar în biroul oval, la întâlnirea cu Zelenski!
Ce ar trebui să facă acum țările mici, în condițiile în care se pare că alianțele tradiționale sunt caduce, iar dreptul forței a înlocuit forța dreptului în relația transatlantică?
