În vizită la Brasserie Nationale de Luxembourg
Până să ajungem noi în Luxemburg, copiii și cuscrii fuseseră la o petrecere la braseria națională și câștigaseră la tombolă o vizită privată a fabricii. Și pentru că ne-am programat vizita într-o sâmbătă, am avut privilegiul de a fi numai noi și ghidul, dar și dezavantajul de a nu vedea instalațiile funcționând…
Aceasta este o fabrică de bere tradițională, unde în fluxul de fabricare a berii se folosesc doar Ingrediente naturale, iar procesul de fermentare durează șase săptămâni (o săptămână fermentarea primară și cinci săptămâni cea de a doua etapă, după adăugarea drojdiei, pe care o creșteau chiar ei). Spre comparație, berea industrială pe care o găsim noi la supermarket fermentează și este gata de livrare în 24 de ore, iar ingredientele se refolosesc de mai multe ori. Aici toate ingredientele se folosesc singură dată, iar o șarjă are 6.000 de hectolitri. După terminarea ciclului de fermentare, reziduurile semisolide sunt folosite pentru hrana animalelor, în special a vacilor și a porcilor, de către fermele din apropiere.
Și pentru că tot am vorbit de ingrediente, acestea sunt apa, malțul, hameiul și drojdia. Malțul este de fapt un amestec de cereale și în funcție de ce fel de cereale și cât se pune din fiecare în amestec se obține o anumită culoare a berii.
Apa o obțin, în această fabrică, dintr-un izvor subteran situat la peste 400 de metri adâncime, chiar sub fabrică. Și pentru că are o puritate deosebită, din 2020 încoace au început să o îmbutelieze sub marca Lodyss, ca apă plată sau carbogazoasă. Ne-au dat și nouă să gustăm din fântâna unde ajunge apa înainte de a fi dirijată către instalații și într-adevăr era foarte bună.
Un alt produs, despre care am aflat și l-am și gustat în cursul vizitei, este așa-numitul Gréngenantigel, un rachiu de bere, distilat la 40° (care în franceză se numește „fleur de bière”), pe care-l fac mai ales atunci când greșesc vreo șarjă. Îl vând destul de scump, în cadrul magazinului de suveniruri, cu 2€ o sticluță mică de 2 cl. La gust seamănă cu rachiul de boască.
Există și o zonă de muzeu, unde au reconstituit modul în care se făceau pe vremuri butoaiele și se îmbutelia berea la sticlă.
Zona de produs finit, cu rezervoarele uriașe din oțel inoxidabil, seamănă atunci când privești de jos, de la bază, cu o catedrală. Mai ales lumina filtrată și reflectată de acestea te duce cu gândul la cea filtrată de vitralii…
De aici intri însă în hala de ambalare, unde, în mod normal, zgomotul te asurzește… Când am intrat noi însă era liniște. Sunt 2 linii de îmbuteliere, una pentru sticle, comună pentru apă și bere, iar cea de a doua destinată condiționării și umplerii butoiașelor metalice, din care ni se dă la baruri berea la halbă.
Vizita s-a încheiat în restaurant, unde se află și atelierul de bere. Aici se organizează periodic ateliere în cadrul cărora, cine vrea, poate să participe la un curs de fabricare a berii, iar la final își poate chiar prepara o șarjă privată de bere artizanală (150 l), care va fi îmbuteliată cu o etichetă personalizată, conform dorinței creatorului. Această șarjă, îmbuteliată și etichetată, poate fi colectată după 6 până la 8 săptămâni. Și totul nu costă decât suma „modică” de 4.500 €, adică 30 € pe litru. Cursul și fabricarea propriu-zisă a berii durează 7 ore, cu o oră de pauză la prânz.
Și bineînțeles că vizita s-a terminat cu o degustare la Brau Atelier (atelierul de bere), unde ni s-au oferit fiecăruia câte trei jetoane pentru a degusta, bineînțeles, până la trei sortimente. Când am fost noi aveau la degustare bere Gambrinus (pilsner) Bofferding și Battin, Kriek (cu fructe), IPA, bere brună și albă (weissen), triplă (trippel) și, pentru că era perioada potrivită, bere de Crăciun…
Pentru că ghidul era un domn în vârstă, cu foarte multe cunoștințe despre fabricarea berii, l-am bombardat efectiv cu întrebări, spre nemulțumirea colegilor de vizită. Așa am aflat, de exemplu, că berea de Crăciun a apărut pentru că fabricile făceau ultimele șarje din an golind silozurile și amestecând toate cerealele rămase. Și am mai aflat multe lucruri despre deosebirile dintre berea belgiană și cea germană, dar despre acestea vă voi povesti probabil altădată…
Eu am reușit să gust berea brună, pe cea albă, pe cea triplă și, nu puteam să ratez, berea de Crăciun. Iar din magazinul de Crăciun mi-am luat două baxuri de bere de Crăciun, un Battin și un Bofferding, și câteva sticluțe de antigel (fleur de bière)!
Dacă vreți să vedeți cum arată o făbricuță de bere pe interior puteți intra pe canalul meu de YouTube.
