Blog

Cercetarea operațională, care recurge la metode științifice pentru elaborarea unei decizii, raționalizează, stimulează și optimizează arhitectura și funcționarea unui sistem de producție sau de organizare. Acest lucru trece prin modele care analizează o situație complexă și ajută un conducător să aleagă. O mai bună înțelegere a problemei, luarea în calcul a datelor și a soluțiilor posibile, prezicerea rezultatelor și evaluarea riscurilor, tot atâtea demersuri abordate prin asocierea matematicii, economiei și informaticii. Să ne concentrăm acum pe o disciplină care trebuie încă descoperită.

Un instrument ajutător extraordinar pentru luarea deciziilor

Cercetarea operațională utilizează metode și tehnici raționale pentru a găsi cea mai bună metodă de a face alegerile și de a ajunge la rezultatul vizat sau la cel mai bun rezultat posibil. Este ceea ce se numește un ajutor în luarea deciziilor. Pornind de la o modelare pentru analiza și gestionarea situațiilor complexe, permite unui decident să măsoare mizele și să aleagă opțiunea cea mai eficientă.

Cercetarea operațională legată de ingineria sistemelor și managementul sistemului de informații se sprijină pe raționamentul matematic – logică, probabilități, analiză de date – și modelarea de proces.

Rezolvarea mizelor strategice

Cercetarea operațională ajută la rezolvarea subiectelor strategice (o investiție, o implantare) sau operaționale (structurare, gestiunea stocurilor, afectarea mijloacelor umane sau materiale pe sarcini, previziuni de vânzări). Planuri de producție, lupta contra risipei de materii prime sau energie, condiționarea și livrarea optimizate, tot atâtea teme de abordat în conducerea unui proiect în industrie. Finanțele utilizează cercetarea operațională, de exemplu, în problematica maximizării profitului pornind de la o combinație de diferite posibilități. Industria petrolieră o utilizează pentru stabilirea planurilor de producție, utilizarea unităților de rafinare, alegerea canalului de distribuție cel mai rentabil. Sectorul informatic o folosește pentru a alege serverele care trebuie instalate, stocarea datelor sau elaborarea unei arhitecturi informatice.

Planificarea resurselor umane și matematicile decizionale

Planificarea resurselor umane determină nevoile viitoare de personal pornind de la efectivele momentului. Cercetarea operațională trece un anumit număr de modelări care țin cont de anticiparea necesarului de adaptare a competențelor la angajare, o calibrare a posturilor și a remunerațiilor, impactul schimbărilor tehnologice și economice, reducerea riscurilor, evoluția meseriilor, joburilor și competențelor. Ideală pentru măsurarea și anticiparea unei penurii sau unei supracapacități de competențe, pentru a prevedea și anticipa evoluțiile și a lua deciziile care se impun. Planificarea resurselor umane determină cantitativ și calitativ viitoarele efective în funcție de strategie și permite direcției de resurse umane să ia decizii care contribuie la succesul întreprinderii. Numărul de persoane de recrutat, calificările și experiența necesare sunt intersectate cu nevoile întreprinderii și exigențele meseriei. Planificarea permite optimizarea resurselor umane în scopul stăpânirii deciziilor și alegerilor, care trebuie să împace criterii și exigențe ale mai multor decidenți, cu interese uneori contradictorii, într-un context legal și de reglementare relativ rigid.

Un instrument utilizat încă prea puțin de întreprinderi

Cercetarea operațională este destul de puțin utilizată de către întreprinderi ai căror conducători cunosc prea puțin această abordare. De altfel, punerea sa în operă se poate dovedi delicată în măsura în care anumite aspecte sunt dificil de modelat, cum ar fi anumite obligații legale, voința conducătorului de a fi ofensiv pe plan comercial, ambianța întreprinderii, relațiile cu reprezentanții personalului, care cântăresc totuși destul de mult în pertinența unei decizii. Sunt foarte puține organizații care numără un cercetător operațional printre angajații lor și nu mult mai multe care recurg la cabinete specializate.