Blog

Acest articol nu era programat să fie scris, dar în weekend am vazut cursa olimpică de ciclism pe șosea a băieților, desfășurată pe un traseu în Ile-de-France și terminat cu trei tururi prin Paris, punând în valoare absolut toate monumentele orașului.

Înainte de începerea jocurilor olimpice, toți au spus că francezii sunt nebuni pentru că au adus sportul în plin centrul orașului, în timp ce toți ceilalți, care au organizat anterior aceste jocuri în ultimii ani, fără excepție, l-au împins spre periferie. Ei bine, ce reclamă mai bună pentru a atrage turiștii decât aceste curse desfășurate pe marile bulevarde, dar și pe străduțele înguste pitorești, pavate cu piatră cubică?

În cursele cicliste imaginile din elicopter sunt o regulă și de aceea acestea atrag mulți spectatori care, de multe ori nici nu sunt interesați de sport ci de locurile superbe prin care trece cursa. Iar Parisul, care tocmai și-a recăpătat primul loc de cel mai vizitat oraș al lumii după primele șase luni ale acestui an, avea nevoie de acest lucru, mai ales că anul trecut a fost doar pe locul cinci, fiind devansat de Istanbul, Londra, Dubai și Antalya!

Iar circuitul care traversa Parisul a fost excepțional conceput, urmărind marile bulevarde ale baronului Haussmann până în fața Operei Garnier, apoi trecând prin Place Pigalle și virând la dreapta chiar pe lângă Moulin Rouge pentru o cățărare pe pavate pe Butte Montmartre, care se termina chiar în fața bazilicii Sacré-Coeur, ale cărei trepte au fost transformate de public într-o tribună naturală. Apoi, după parcurgerea celor trei tururi de circuit trecerea spre linia de sosire s-a făcut prin fața Luvrului, traversându-se Sena pe Pont du Caroussel, continuând pe Quai d’Orsay, prin fața muzeului cu același nume, a Invalizilor, pe lângă podul Alexandru III, cu leii săi auriți, până în fața Tour Eiffel, unde, după un viraj la dreapta, se trecea Sena pe podul Jena la capătul căruia, chiar în fața grădinilor Trocadero, era linia de sosire.

Și ce fundal mai potrivit pentru câstigătorul care, având un avans suficient, s-a oprit imediat după linia de sosire, coborând de pe bicicletă și ridicând mâinile în semn de victorie, cu cel mai cunoscut simbol al Parisului, Tour Eiffel, în spate.

Cursa în sine a fost plină de dramatism, cu o evadare pornită cu 100 de kilometri înainte de sosire, prinsă la intrarea în oraș, cu atacuri pe cățărările de pe pavate și cu o nouă evadare în doi, din care s-a desprins belgianul Remco Evenepoel. Și pentru ca suspansul să fie complet, Remco a făcut pană imediat după ce a trecut Sena prin fața Luvrului și a trebuit să schimbe bicicleta. (Scena a fost increedibilă. Inclusiv comentatorii de la Eurosport crezând în primul moment că s-a oprit să salute pe cineva în public. Doar gesturile sale nervoase ne-au făcut să ne dăm seama că ceva nu era în regulă.) Însă avansul său a fost suficient pentru a câstiga cursa, după ce s-a urcat pe o bicicletă nouă, și pentru a realiza, la 24 de ani, ceea ce nici un ciclist nu a mai realizat vreodată – dubla victorie olimpică la contratimpul individual și în cursa pe șosea!

Remco a declarat după cursă că s-a gândit la această fotografie cu un fundal extraordinar de un an de zile de când a fost anunțat traseul cursei! Din păcate nu am găsit imaginea care s-a văzut la televizor cu el făcând semnul victoriei și turnul Eiffel pe fundal…

Medaliile de argint au revenit francezilor Valentin Madouas, colegul lui Remco de evadare, și lui Cristophe Laporte!

Excepțional! Eu m-am bucurat să-mi revăd cel de-l doilea oraș de suflet așa cum nu am ocazia să-l văd prea des, de sus, din elicopter!

Din păcate nu am putut vedea și cursa fetelor, desfășurată pe același circuit, pentru că a fost transmisă doar online…