Blog

Datorită influenței aproape omnipotente a internetului, trăim astăzi într-o lume interconectată în care barierele între diferitele culturi par a fi slăbite. Și totuși chiar dacă actul comunicării cu alte culturi a devenit mult mai ușor, comunicarea interculturală nu este întotdeauna cu adevărat efectivă. De fapt, a avea acces la comunicare nu echivalează cu a excela!

În acest sens Philippe Rosinski într-o carte despre coaching intercultural a știut să definească, pornind de la lucrările lui Milton Bennett, o progresie pe etape a sensibilizării interculturale, care permite definirea nivelului personal de comunicare interculturală. Bineînțeles cuvântul cultură este considerat aici în înțelesul său cel mai larg (de exemplu: vecinul meu are o cultură diferită de a mea).

Aceste niveluri pot fi divizate în două grupe, „capcanele etno-centrice” și „abordările etno-relative”.

Capcanele etno-centrice

Etno-centrismul este definit ca o ipoteză conform căreia viziunea noastră despre lume este centrul oricărei realități, ceea ce se datorează în cele mai multe cazuri naivității sau ignoranței, mai curând decât unei răutăți pure.

Ignorarea diferențelor

În acest caz subiectul este izolat de alte grupuri culturale de manieră fizică sau mentală, astfel încât el ignoră diferențele sau le neagă complet, făcând imposibilă orice recunoaștere a unei alte culturi. Iar dacă ea se manifestă, subiectul nu va ține în niciun caz cont de ea.

Recunoașterea diferențelor, dar evaluarea lor într-un mod negativ

În acest caz subiectul recunoaște diferențele culturale, dar privirea sa este plină de prejudecăți sau de un sentiment de superioritate vis-a-vis de ceilalți.

Într-o altă manieră, acest lucru s-ar putea traduce prin respingerea propriei culturi pentru a o considera pe cea din față ca fiind mai bună.

În concluzie, orice judecată a valorii culturale ne readuce întotdeauna la acest nivel.

Recunoașterea diferențelor, dar minimalizarea importanței lor

Diferența este recunoscută în acest caz, dar subiectul are tendința netă de a o minimiza prin eternul „suntem toți la fel”. De fapt asistăm la o banalizare a diferitelor grupe culturale și la un refuz de atenție față de particularitățile fiecăruia, ceea ce duce la o tendință de a considera lumea și oamenii care o compun ca fiind uniformi. Este ceea ce a încercat să facă, și a eșuat, comunismul, chinuind sute de milioane de oameni timp de peste o jumătate de secol.

Abordările etno-relative

Această etapă implică o conștientizare a faptului că viziunea proprie a lumii nu constituie în niciun caz adevărul absolut.

Recunoașterea și acceptarea diferențelor

La acest nivel de înțelegere subiectul este condus în mod natural spre admiterea diferențelor culturale cu care este confruntat, ca și spre aprecierea și înțelegerea lor.

Totuși acceptarea sa nu trebuie confundată cu un acord sau o capitulare. De fapt, în acest stadiu, subiectul recunoaște diferențele față de semenii săi fără a împărtăși același punct de vedere cu interlocutorul său (de exemplu: putem înțelege că a merge într-un costum la muncă dă acesteia un aspect mai formal fără a adopta de fapt acest stil vestimentar).

Adaptarea la diferențe

Aici începe de fapt asumarea riscului. Acceptarea este atât de profundă încât subiectul încearcă să iasă din propria sa zonă de confort pentru a-și exercita empatia față de celelalte culturi. De fapt el încearcă să se plaseze sub prisma unei viziuni a unei culturi diferite timp de un moment pentru a încerca să înțeleagă cu adevărat situația sub un alt unghi și a obține avantaje.

Această adaptare nu este în niciun caz o asimilare. Subiectul nu încearcă să se dizolve în cultura celuilalt.

Integrarea diferențelor

În acest caz, subiectul a știut să se adapteze în mai multe reprize la viziuni diferite despre lume. Atât de bine încât le-a putut integra în propria ființă și de atunci este capabil să imagineze o situație sub multiple unghiuri de referință. Aceste numeroase grile de lectură îi permit să găsească o multitudine de soluții pentru fiecare situație diferită, la un nivel înalt de sensibilitate.

Exploatarea diferențelor

Vârful sensibilizării culturale, interculturalitatea este căutată pentru că este purtătoare de soluții și de ameliorări. Subiectul caută ce este mai bun în fiecare cultură și în fiecare manieră de a vedea lumea, într-o optică proactivă, efectuând o muncă de sinteză pentru găsirea soluțiilor. Lumea nu mai este văzută ca un ansamblu uniform ci ca o multiplicitate de puncte de vedere unificate și integrate în fiecare persoană. Un asemenea demers presupune o mare flexibilitate, o reînnoire permanentă și o căutare constantă a excelenței.

Dumneavoastră sunteți un campion al comunicării interculturale?