Mark
Pe la jumătatea lui februarie ne-a venit în departament un coleg nou. Îl chema Marc Mahoney și era american. Eram cam de aceeași vârstă, amândorura ne plăcea să citim literatură științifico-fantastică, așa că ne-am împrietenit imediat.
Mark fusese timp de zece ani ofițer în marina americană, pe un submarin. Și în cele 6 luni pe care le petreceau scufundați, sub banchiză, nu prea aveau altceva de făcut în timpul liber decât să citească. După ce ieșise din marină își completase studiile cu două diplome, una de economist și una de inginer.
Apoi se angajase ca inginer la una din cele cinci fabrici de ciment ale grupului din Statele Unite. Se pare că francezii erau foarte supărați că nu reușeam să-i facă pe americani să învețe franțuzește și atunci puseseră la punct un program în cadrul căruia Mark era primul cobai. Voiau să aducă câțiva specialiști americani să lucreze în diverse entități ale grupului din Franța pentru câțiva ani. Aici, aceștia erau obligați să învețe franțuzește, trăind și lucrând în Franța, ca să se poată descurca. Apoi urma să îi trimită înapoi în State și să-i pună șefi.
Ei bine, cât am fost coleg cu Mark, ceva mai mult de șase luni, n-am observat să fi făcut mari progrese la limba franceză. Toată lumea, inclusiv eu, vorbea cu el în engleză. Pentru mine era deosebit de interesant pentru că, atunci când mergeam la masă, cu colegii francezi, cu Mark și cu Horia, ajungeam să folosesc în aceeași conversație trei limbi: franceza, engleza și româna.
Lui Mark îi plătiseră mutatul, cu toate lucrurile, iar după vreo două săptămâni își închiriase o casă la vreo 15 kilometri de birou și își luase și o mașină, un Renault 21 aproape nou, pe care dăduse vreo 80.000 de franci.
Cum în weekend se simțea singur, m-a invitat într-o duminică la el și a venit să mă ia de la gară, de la Mantes-la-Jolie. Casa avea o curte destul de mare, cu câțiva pomi, nu foarte înalți. De fapt erau două case într-o singură curte, cu intrarea pe o fundătură destul de îngustă, pe care nu prea putea să intri cu mașina.
Casa principală avea jos o bucătărie, apoi sufrageria, o toaletă și un birouaș într-o firidă. La mansardă era un dormitor imens, cât toată casa, chiar sub acoperișul în două ape, cu niște spații deschise de depozitare pentru haine și, bineînțeles, baia. În cealaltă clădire erau trei camere și o baie. Două dintre ele urmau să fie amenajate ca niște camere de oaspeți, iar a treia ca sală de fitness, pentru că Marx își adusese din America toate aparatele de fitness. Am stat afară pentru că era destul de plăcut și am discutat verzi și uscate. Eu îl întrebam despre viața ca militar și în general viața în State, iar el despre România și viața în comunismul din care abia ieșisem.
Am mâncat, am mai vorbit, iar spre sfârșitul după-amiezii, Mark m-a dus cu mașina până la Paris, urcând un pic la noi ca să bea o cafea.
Am aflat apoi, după ce m-am conectat pe LinkedIn în anii 2000 cu foștii colegi francezi, despre Mark că a ajuns să lucreze pentru grup în Turcia și în Georgia, înainte de a se întoarce în Statele Unite, împreună cu soția franțuzoaică pe care o cunoscuse la Paris. Cu el nu am reușit să mă conectez, deși i-am găsit profilul în rețea…
