Blog

Abia după ce m-am întors din plimbare am apucat să studiez un pic camera de hotel în care urma să locuiesc în următoarele săptămâni. Diferită de cea de la Ibis, care aveam să constat era identică în toată rețeaua, mobila părea de o calitate mai bună, dar camera și baia erau un pic mai mici. Pe geam vedeam gara, din care urma să iau trenul aproape în fiecare dimineață timp de un an de zile.

Am deschis televizorul și aveam aceleași programe TV, cele 6 programe franțuzești dintre care 5 mai există și azi: TF1 (fostul canal 1 al televiziunii de stat, care fusese deja privatizat), France 2 și France 3 (două posturi rămase ale televiziunii publice), Canal+ (un post codat care poate fi urmărit pe bază de abonament), La Cinque (post privat din imperiul media al lui Berlusconi, care a dat faliment și s-a închis chiar în primele luni ale anului 1992) și M6 (tot un post privat).

Viorel m-a sunat pe la 6 seara. Ne-am întâlnit în holul hotelului și am decis să o luăm în sus. În jos, pentru că strada cobora puțin, însemna pe lângă gară și apoi spre bulevardul Osman (așa se pronunță Haussmann pe franțuzește) și acolo fusesem amândoi deja.

Așa că de pe Rue de Londres am făcut stânga pe Rue d’Amsterdam și continuând în sus am ajuns în Place Clichy. De acolo am luat-o la dreapta pe bulevardul cu același nume și am dat peste cea mai faimoasă moară de vânt din lume, Moulin Rouge. Am căscat ochii la pozele spectacolelor de cabaret și bineînțeles ne-am propus să intrăm măcar o dată și să vedem unul. Am continuat mai departe spre Place Pigalle. De jur împrejur erau fie sex shopuri, fie baruri cu peep showuri live, fie puncte de vânzare a mâncării. Nu ne-am lasat atrași înăuntru, la vreun peep show, de oamenii foarte insistenți, care aproape că nu te lăsau să treci mai departe. Ni se făcuse foame și ne-am tot uitat la preturi și ne-am ales câte un sandviș cu merguez frites, la 10 franci. Era cea mai ieftină opțiune și avea să rămână cina noastră aproape în fiecare seară, cât timp vom rămâne cazați la hotel Atlantic. Sandvișul era format dintr-o jumătate de baghetă despicată pe lung, doi cârnați de oaie prăjiți (merguez) – o specialitate magrebiană – și o porție generoasă de cartofi prăjiți. Ne-am așezat pe o bancă de pe scuarul pietonal din mijlocul străzii și am mâncat liniștiți, cu toată forfota din jur. Cârnații nu erau răi la gust și nici măcar nu ne-am dat seama că erau de oaie.

Am continuat apoi să mai mergem puțin, dar peisajul era același: sex shop, peep show și mâncare stradală. O forfotă continuă de oameni, majoritatea turiști.

Ne-a atras atenția o clădire cu vreo două etaje, din sticlă și oțel, strivită parcă între două clădiri tradiționale, deasupra careia sclipea o mare firmă luminoasă, roșie bineînțeles: Sexodrome! Nu ne-am apropiat prea tare pentru că ne-am închipuit ce am fi găsit acolo, o sută de metri de stradă concentrați într-un singur loc, un magazin universal dedicat sexului și pornografiei.

Totul era oricum nou pentru noi. La București vor mai trece ani buni până când se va deschide primul sex shop…

Se făcuse însă târziu și eram relativ obosiți. Nu ne-am întors pe jos așa cum venisem, ci am luat metroul câteva stații până la gară. La hotel am mers întâi în camera mea, unde am băut o țuică, am mai stat un pic de vorbă și apoi Viorel s-a dus în camera lui. După o zi destul de lungă, am căzut lemn și am dormit ne-ntors până a doua zi de dimineață.

Povești anterioare din această serie:

Prima zi de „muncă” în Franța

Prima cină la restaurant de capul nostru în Franța

Cum am început să beau cafea

Primul contact cu Parisul