Trebuie să aplicați pentru joburi pentru care nu sunteți 100% calificați
Într-o carieră destul de întinsă, am auzit destule despre fiecare zbatere legată de căutarea unui job. Dar provocarea pe care am auzit-o cel mai des este și cea care este cel mai ușor de rezolvat. Mai mult decât orice îi aud pe oameni spunând: „Am găsit câteva joburi care îmi plac, dar nu sunt calificat pentru ele, deci nu are rost să aplic.”
Probabil că acest lucru li s-a întâmplat multora dintre voi. Ați găsit un post extraordinar, dar se cer niște ani de experiență pe care nu-i aveți sau este într-o industrie diferită de cea în care sunteți acum sau sunt câteva puncte în descrierea jobului pe care nu le-ați realizat niciodată. Așa că abandonați acest post și aplicați la unul care nu vă place atât de mult, dar sunteți 100% siguri că îl puteți face.
Mare greșeală!
Pare logic să urmărești doar joburi pentru care sunteți complet calificați, dar este extrem de limitativ (și nici nu este necesar) și veți ajunge să eliminați oportunități uimitoare! Nu numai că le-am dat acest sfat multor prieteni, dar discutând cu recrutori și directori de resurse umane și aceștia mi-au dat dreptate. Nu trebuie să fiți 100% calificați pentru a fi cel mai bun candidat pentru un post, dar trebuie să țineți minte factorul uman și să vă împărtășiți entuziasmul, pasiunea și competențele generale (soft skills).
Și nu, nu neg că mulți oameni fac asta. Până la urmă, gândiți probabil că dacă nu sunteți complet calificați pentru job, atunci e o pierdere de timp să aplicați? Și nu vreți să vă irosiți timpul vostru sau cel al angajatorului potențial. Pare logic, dar nu cred că este motivul real care ne ține pe loc. Mai curând, este vorba de două lucruri pe care le voi expune mai jos.
Sunteți îngroziți că veți fi respinși
Cu cât vrei mai mult un anumit post, cu atât mai mult vei crede respingerea te va afecta. Deci dacă nu crezi că ai o șansă reală de a obține jobul, vei juca la siguranță și te vei proteja de o mare dezamăgire. Poți folosi sintagma „nu sunt complet calificat” ca o scuză și în acest fel vei rămâne în zona de confort.
Dar gândiți-vă, ce se întâmplă dacă treceți pe lângă un job foarte bun pentru că nu sunteți complet calificați și totuși veți fi respinși în cazul jobului destul de bun care reprezenta planul de rezervă? Cu siguranță nu vă veți simți mai bine! Cel puțin, dacă veți fi respinși în cazul jobului cel mai bun, vă veți gândi: „Ei bine, poate îmi lipsește puțină experiență, dar voi putea încerca din nou pe viitor.”
Pe de altă parte, luați în considerare și cel mai bun caz în care, chiar dacă nu sunteți pe deplin calificați, obțineți postul! Cel mai bun scenariu pentru postul la care ați strâmbat din nas? Ei bine, să obțineți postul și să nu fiți fericiți cu el…
Deci riscul este mai mare să aplicați doar la joburi mediocre pentru care sunteți pe deplin calificați!
Îndoiala de sine câștigă și vă face să vă simțiți inadecvați
Presupuneți că sunt mii de aplicanți cu toate calificările (și încă ceva pe deasupra!), așa că vă spuneți că nu trebuie să vă bateți capul?
Eu vă spun că trebuie să vă pese! Pentru că probabil uitați un factor imens în recrutare…
Factorul uman
Cei mai mulți dintre noi uită că cei care ne citesc CV-urile, ne primesc la interviu și iau deciziile finale de angajare sunt oameni. Și ei vor să se conecteze cu alte ființe umane capabile și entuziaște. (Ca să nu mai vorbim că simplii oameni care au creat aceste descrieri ale posturilor s-ar putea să le fi creat ca o listă de vis pentru un candidat ideal, care s-ar putea să creadă că nu există!)
Și eu mă gândeam odată la procesul de recrutare ca la un algoritm impersonal, care compară impasibil CV-urile și indică cel mai bun candidat din punct de vedere logic.
Dar recrutarea este un proces mult mai emoțional decât cred majoritatea dintre noi, așa că nu trebuie neglijată puterea competențelor generale. Și mai ales punctele forte și caracteristicile personale înnăscute pe care le puneți pe masă și care nu încap în CV.
Și asta este o veste bună pentru că înseamnă că cine sunteți ca persoană contează atunci când aplicați pentru un post și adesea compensează ceea ce lipsește.
Optimismul vostru natural și dedicația față de echipa voastră pot fi mai valoroase decât multe alte atribute. (Pe care le puteți învăța ulterior!) A fi o persoană care se conectează în mod natural, cineva care-i ajută pe ceilalți să se dezvolte, un om care se simte bine între oameni, vă pot face un lider mult mai bun decât altul care a urcat ani în șir pe scara ierarhică. Dovedind că sunteți avizi să învățați noi competențe și că puteți porni singuri veți fi mai valoroși pentru un angajator decât cineva care îndeplinește toate criteriile postului, dar este lipsit de motivație și se agață cu încăpățânare de anumite feluri de a face lucrurile. Și da, împărtășindu-vă pasiunea și entuziasmul autentice pentru misiunea companiei va avea un impact mai important asupra intervievatorului decât să știți să faceți aproape orice în Excel.
Sigur, trebuie să știți și că personalitatea voastră extraordinară nu va străluci la interviu dacă nu ajungeți până acolo. Așa că trebuie să faceți niște eforturi pentru a introduce mai mult din personalitatea proprie în scrisoarea de intenție și în aplicație. În loc să declarați pur și simplu că sunteți o persoană organizată, orientată spre detalii, spuneți o poveste despre modul în care vă tachinează colegii pentru că vă așezați cărțile în ordine alfabetică pe birou.
În loc să spuneți că aveți experiență de leadership, povestiți cum l-ați ajutat pe un coleg să iasă dintr-o situație dificilă. Și, în loc să faceți materialul despre voi, făceți-l despre companie și de ce sunteți omul potrivit pentru post. Nu vă gândiți la competențele care vă lipsesc, ci la oportunitatea de a clarifica de ce sunteți omul cel mai potrivit pentru acea poziție.
Discutam recent cu un prieten care nu voia să aplice la un post de vis pentru el pentru că îndeplinea doar 75% din cerințele din descrierea jobului, chiar dacă știa că va fi extraordinar pe acel post.
I-am spus să aplice oricum și să fie sincer referitor la entuziasmul său și la dorința de a lucra în acea companie, atât în cadrul aplicației, cât și la interviu. (Veți fi uimiți cât de departe puteți ajunge cu ajutorul entuziasmului autentic într-un proces de recrutare.) Și nu am fost surprins când, după câteva săptămâni, mi-a transmis un mesaj că i s-a făcut o ofertă pentru a prelua acel post.
Și nu o să neg nici că sunt și joburi pentru care chiar nu sunteți calificați. Dacă sunteți ingineri și n-aveți habar de contabilitate, nu o să vă apucați să aplicați pentru un post de director financiar… (Asta chiar ar fi pierdere de timp!) Dar dacă chiar credeți că vă potriviți pe post, chiar dacă nu sunteți cel mai calificat, aplicați oricum. Nu veți ști niciodată dacă aveți vreo șansă până când n-o veți primi…
Alte articole pe care poate ați dori să le citiți:
5 reguli pentru o mai bună apărare contra hacker-ilor
Sfaturi pentru tinerele mame care vor să fie active și fericite
