Minciunile au picioare scurte, mai ales la interviurile de recrutare… (3/3)
Primele două părți ale articolului le găsiți aici și aici.
„De ce există acest gol în istoria dumneavoastră profesională?”
„Mi-am luat un an sabatic (sau am făcut o pauză datorită unei probleme personale).”
M-am întâlnit cu ani în urmă cu un director de aprovizionare (supply chain în limbaj corporatist) dintr-o multinațională. În timp ce îmi împărtășea istoria sa profesională deosebit de interesantă a menționat că la un moment dat și-a părăsit jobul pentru a-și începe aventura în atreprenoriat. Din nefericire, aceasta s-a transformat într-un dezastru. Dar el era un adevărat profesionist. Când a început din nou să-și caute un job, de câte ori i se punea această întrebare, a spus întotdeauna adevărul dând și detalii referitoare la ceea ce a învățat din acest dezastru. Nu vă ascund că a durat ceva până când a reușit să se angajeze. Dar până la urmă a obținut un job de Country Manager – Supply Chain la o altă multinațională doar pe baza instinctelor sale antreprenoriale și a experienței.
Motivul pentru care v-am spus această poveste este că multă lume nu reușește atunci când își urmează visul în antreprenoriat. Dar nu e nicio rușine. Ei ar trebui să fie mândri că au avut curajul să încerce pentru că nu toată lumea îl are, știind că asta poate duce la cel mai mare dezastru din viața lor.
Și totuși, acest articol se adresează celor care mint pentru a-și ascunde golurile din CV, nu celor care spun adevărul…
Cel mai întâlnit răspuns rămâne cel cu anul sabatic, adică de odihnă. Recrutorii însă înțeleg în acest caz unul din două lucruri:
- Lipsa seriozității ori al direcției – sau
- Concedierea datorită lipsei de performanță ori a unui conflict organizațional.
Niciuna dintre ele nu e tolerată în cadrul procesului de recrutare. Amintiți-vă că golurile sunt cel mai mult studiate și verificate în timpul verificării referințelor și a backgroundului. Mai mult, dacă ați stat mai puțin de șase luni la un loc de muncă, din punctul de vedere al recrutorului, v-ați pierdut deja niște avantaje. Și dacă tot vreți să dați acest răspuns, atunci pregătiți-vă și pentru întrebările care urmează:
„Și de ce v-ați luat această perioadă sabatică?”
„Ce vă lipsea în cadrul jobului anterior sau din punctul de vedere al educației pentru a fi forțat să vă luați această perioadă de pauză?”
„Ce ați făcut în această perioadă de pauză?”
„Cum v-ați asigurat că abilitățile și experiența voastră nu se pierd?”
„Cum se va adăuga această perioadă de pauză la performanța dumneavoastră și la creșterea companiei noastre?”
Da, știu, tone de întrebări! Dar voi le-ați stârnit…
Al doilea răspuns este cel cu „problema personală”. Adică vreți să spuneți că mnimeni nu mai are probleme personale? Cu excepția cazului când această problemă personală a fost o boală gravă sau o accidentare, susținută de documente medicale, aceasta ar putea fi luată drept o scuză. În mod evident, nu este o miciună întotdeauna, dar marea majoritate s-au dovedit a fi, iar intervievatorii sunt extrem de precauți în aceste cazuri. Candidații cu probleme reale ar trebui să fie capabili să le dovedească, iar pentru ceilalți, intervievatorii au toate mijloacele să-i demaște.
„Cât timp v-ați propus să stați în compania noastră?”
„Sunt o personaă cu o viziune pe termen lung și mi-aș dori să ies la pensie din această organizație ca director.”
Asta este miniuna cea mai amuzantă pe care am auzit-o la vreun interviu. Și mă face să zâmbesc imediat. Dar îi iert în general pe candidații la început de drum. Totuși tratamentul celor care au trei sau patru ani de experiență e diferit, pentru că de al ei se așteaptă o maturitate, chiar dacă nu și adevărul gol-goluț: „Voi rămâne atâta timp cât mă veți plăti bine.” Oamenii din generațiile X și Y nu sunt stabili. Este un fapt dovedit. Recrutorii nu se așteaptă ca ei să rămână acolo pentru totdeauna. Totuși, răspunsul trebuie să aibă legătură cu sinceritatea.
Recrutorii caută factori care au legătură cu loialitatea și angajamentul la orice candidat, iar un răspuns legat de bani nu le va dovedi decât lipsa de viziune. Orice intervievator ar prefera un răspuns de genul: „Îmi doresc să rămân într-o organizație care îmi va impulsiona în permanență creșterea profesională și personală.”
Ei bine, un asemenea răspuns va face două lucruri:
- Îl va îndepărta pe recrutor de această întrebare;
- Și mai important, acum intervievatorul va fi mai interesat să audă răspunsul la întrebări de genul: „Și ce înțelegeți prin creștere profesională și personală?”
Și la această a doua întrebare sunt sigur că puteți răspunde cu destul aplomb datorită cercetărilor pe care le-ați făcut despre companie, viziunea, obiectivele, politicile față de angajați etc.
Înainte de a încheia acest articol, care s-a lungit deja prea mult, aș vrea să le reamintesc cititorilor că majoritatea minciunilor pot fi demascate doar prin simpla experiență și înțelegere pe care orice recrutor cu vechime le are din plin!
Sunt sigur că voi nu vreți de fapt să mințiți, dar nu știați ce să spuneți. Nu vă bazați pe minciuni. Acestea sunt o pierdere de timp și o irosire inutilă a inteligenței!
Alte articole complementare:
Descrierea unei misiuni de redresare reușite
Simpatia și pozitivitatea vă măresc șansele de reușită
