Trei personalități indispensabile oricărei afaceri
Conform lui Les McKeown, antreprenor, consultant de afaceri, coach și columnist, sunt trei tipuri de personalități fără de care nicio companie nu poate trăi. Problema este că adesea ei nu pot trăi unii cu ceilalți.
Fiecare afacere urmează un arc de la luptele pentru supraviețuire ale începutului, prin fazele de creștere rapidă, stabilitate și, eventual, pe panta alunecoasă a declinului. Cât de bine manevrează fiecare companie prin aceste faze depinde foarte mult de conducătorii din fiecare echipă.
După McKeown, există trei tipuri principale de personalitate în rândul executivilor: Vizionarul, Operatorul și Procesatorul. Toți joacă un rol esențial. Și nici unul nu joacă bine împreună.
Vizionarul
Fiecare start-up are nevoie de unul – cel cu ideile, cel care face prozeliți, cel care infectează cu entuziasm. Lumea exterioară are tendința să-i vadă ca pe alfa și omega ai companiei. În intern, ei sunt văzuți mai mult ca niște pescăruși care planează deasupra tuturor și murdăresc munca celorlalți.
La ce este bun: conceperea misiunilor, vânzarea companiei, prezentarea activelor. Îl asmuți asupra investitorilor, clienților sau în ședințe motivaționale cu ceilalți membri ai echipei. În restul timpului încercați pur și simplu să-l țineți departe pentru a nu-i încurca pe cei care fac munca adevărată.
La ce nu este bun: detalii. Vizionarul nu-și poate concentra atenția. Ei pot fi primii într-o companie, dar pot fi de asemenea primii care pleacă atunci când cred că organizația „și-a pierdut sufletul”, o etapă pe care alții ar numi-o ca fiind „ieșirea din haosul start-up-ului și realizarea unei funcțiuni utile”.
Ce cred despre Operatori: Vizionarii au nevoie de Operatori, în special în faza inițială de viață a unei companii. După aceea au tendința să-i ignore și mai ales și-ar dori ca Operatorii să înceteze să le spună că ideile lor nu sunt practice, chiar dacă majoritatea chiar nu sunt.
Ce cred despre Procesatori: Vizionarii sunt conștienți că afacerile trebuie să fie structurate și consideră că echipa trebuie să respecte regulile Procesatorilor. Toți cu excepția lor, bineînțeles.
Cum îl recunoști în ședințe: Nu poți. Vizionarul lipsește de la ședință pentru ca are de încheiat „o afacere importantă”.
Operatorul
Ei fac lucrurile. Ceea ce le place cel mai mult este să rezolve problemele și îi urăsc pe cei care le stau în drum, adică pe toți ceilalți.
La ce este bun: La muncă. Ei vor munci până la epuizare pentru companie și îi vor detesta pe cei care n-o fac, adică pe aproape oricine.
La ce nu este bun: răbdare, toleranță, perspectivă. Și oameni: majoritatea pur și simplu le stau în drum.
Ce cred despre Vizionari: Operatorii manifestă adesea o puternică loialitate față de Vizionari. Și atunci cînd Vizionarii încep să-i ignore, compensează acest lucru muncing mai mult. Acest lucru îi face în același timp mai fericiți, dar și mai nefericiți. Dar asta este starea preferată a operatorilor.
Cum îl recunoști în ședințe: Ei sunt cei care-și butonează telefoanele inteligente pe sub masă, fierbând în tăcere pentru că sunt prezenți la ședință și asta îi face să piardă un timp prețios în care ar fi putut face multe.
Procesatorul
Adus în companie atunci când aceasta a crescut suficient pentru a nu mai putea funcționa ca un start-up, Procesatorii „inventează” proceduri care permit existența companiei într-o stare diferită de cea de haos.
La ce este bun: La analiza modului în care sunt făcute lucrurile și cum pot fi făcute mai eficient.
La ce nu este bun: La improvizație, schimbare și la recunoașterea faptului că au adăugat atâtea proceduri încât au transformat o organizație dinamică într-o birocrație.
Ce cred despre Vizionari: La început sunt inspirați de ei, dar curând ajung să privească lipsa lor de concentrare ca pe un mod de a înșela munca.
Ce cred despre Operatori: Există o antipatie naturală între ei. Procesatorii iubesc regulile, iar Operatorii le urăsc. Deci, mai devreme sau mai târziu, Procesatorii ajung să-i urască pe Operatori.
Cum îl recunoști în ședințe: Ei sunt cei înarmați cu dosare groase și care iau notițe.
McKeown spune că toate aceste trei tipologii sunt esențiale pentru o companie în dezvoltare, dar fricțiunile între ei sunt inevitabile. Liderii care nu reușesc să recunoască acest lucru au tendința de a interpreta fiecare ciocnire ca pe o deficiență a celeilalte persoane. Un Operator, de exemplu, se poate plânge că un Procesator, care îți face pur și simplu treaba „nu înțelege cultura companiei”.
Soluția este ca liderii să combine partea lor din cele trei personalități cu o nuanță dintr-o a patra personalitate, Integratorul. Trăsăturile principale aici sunt empatia, perspectiva și bunăvoința de a pune interesele companiei înaintea celor personale. Executivi capabili să genereze o sinergie integratoare sunt greu de găsit. Dar atunci când se întâmplă, cel mai bun lucru pentru companie este să fie promovați și fidelizați.
Articole similare recomandate:
Despre feedback și curaj în management
