Blog

M-am întrebat mult timp ce trebuie făcut pentru a excela în arta managementului. Există oare o metodă, o rețetă comună, oricare ar fi subiectul? Etape? Chei? Unde trebuie căutate soluțiile? Experiențele trăite, observațiile din teren și reflecția m-au condus spre 4 parametri.

Literatura clasică din domeniul managementului aduce soluții concrete la întrebarea cum să excelezi în materie de management:

• Mintzberg, marele teoretician canadian al organizațiilor și managementului, propune asimilarea tehnicilor și apoi punerea lor în practică. Experiența tehnică permite dezvoltarea unei viziuni sau a sensului a ceea ce faceți. Interesul constă în faptul că, atunci când sunteți sub imperiul emoțiilor sau al stresului, puteți întotdeauna să reveniți la bază, la tehnică, pentru a rămâne în domeniul excelenței.
• Matricea lui Blanchard permite derivarea performanței ca un produs al competenței și motivației. Pentru a excela trebuie să faceți și să vreți să faceți. A excela echivalează cu suma a ceea ce știți și a ceea ce vreți.

Competențele

Excelența se bazează în mare măsură pe competențe, pe ceea ce știți. Pentru a urca pe scara acesteia trebuie deci să asimilați principiile tehnice ale subiectului pe care doriți să-l stăpâniți. Pentru aceasta există multe metode: formarea profesională, antrenamentul, mentoratul, tutoratul, etc.

Motivația

Excelența are multă nevoie de „simt nevoia să” și mult mai puțin din „trebuie să”. Jacques Brel spunea că el nu crede în noțiunea de talent. Pur și simplu cineva căruia îi place ceea ce face se antrenează mai mult. Diferența între Mozart și Salieri? Nu sunt la fel de categoric în privința talentului, dar munca făcută cu pasiune duce la excelență. Motivația are o funcționare complexă: este dificil să trezești dorința în tine sau în altcineva. Putem fi foarte motivați și deloc motivați în același moment. Teama de reușită, un interes ascuns de a rata sau proprii noștri „gremlini” sunt parametri de luat în considerare. Coaching-ul ori o bună relație managerială pot da rezultate bune pentru dezvoltarea motivației.

Încrederea

Putem fi foarte motivați și capabili fără ca totuși să excelăm. Responsabilul general în acest caz este încrederea. Excelența are un corp de competență, o inimă de motivare și un parfum de încredere. Natura încrederii este mai profundă și mai subtilă, necesitând o muncă mult mai profundă. Problemele de încredere sunt destul de rar probleme de conținut, dar se poate întâmpla și asta. Ne putem îndoi de noi înșine într-o situație precisă. Și atunci căutăm în coaching sau în formarea profesională ceea ce ne poate reasigura și stabiliza. Dar în general lipsa de încredere este un sentiment mai general, care se manifestă în numeroase situații de stres. Iată de ce timpul este cel mai important în câștigarea încrederii.

Contextul

Calitatea a ceea ce realizăm poate fi excelentă, dar rezultatele vor veni doar dacă suntem adaptați la context. Mintzberg spune că un chirurg poate fi bun într-un mediu sau în altul, dar un manager nu. Ceea ce facem este adaptat la companie? La piață? Momentul este bine ales? Mediul în care acționăm este pregătit? Am comunicat pentru a convinge? Excelența este abordată ca o problematică individuală. Realitatea arată că excelența se atinge în relație cu alții și cu propriul context. De exemplu, ideile noi, marcante pentru istorie sau știință, nu apar într-o singură minte, ci în mai multe în același timp. Istoria sau știința ține minte doar persoana care a știut să comunice această idee grupului potrivit la momentul potrivit. În consecință, dacă nu suntem manageri excelenți e fie pentru că nu știm ce să facem, fie pentru că nu ne place, fie avem îndoieli, fie nu suntem aliniați cu mediul în care evoluăm. Nu e chiar foarte complicat, până la urmă, nu-i așa?

Alte articole complementare:

Impactul umbrei organizaționale

Idei preconcepute despre creatorul unei companii

Cum alimentăm problemele și întărim anumite comportamente

Definirea orientărilor culturale ale fiecăruia