Pregătirea noii deplasări în Franța
Am început, printre picături, să mă ocup de pregătirea deplasării de trei săptămâni pe care urma s-o facem în Franța. Ca să nu-mi deranjez colegii, ajungem dimineața la 7 și jumătate la biroul domnului Danciu, care se afla vizavi de spitalul Colțea, pe colțul străzii Doamnei cu bulevardul. De acolo, până la nouă și jumătate, dădeam telefoane și faxuri pentru a stabili întâlnirile și după aceea mă ocupam și de rezervările de hoteluri.
Însă prima problemă a fost să găsesc posibilitatea de a închiria o mașină pentru turul Franței pe care mi-l propusesem fără a avea un card de credit. Pentru că pe vremea aia băncile din Romînia nu ofereau această facilitate. De fapt, Bancorex, fosta Bancă Română pentru Comerț Exterior a început să ofere clienților, persoane juridice, chiar în 1995, carduri Visa Business, în dolari, dar firmele noastre nu aveau așa ceva…
Doar la Hertz am găsit un băiat deștept cu care am reușit să mă înțeleg, care mi-a zis că dacă nu avem o carte de credit putem depune o sună ca garanție, urmând să o recuperăm la întoarcerea în România, dacă totul era în regulă și nu distrugeam mașina. Și cu asta am rezolvat problema deplasării în Franța!
Am putut să fac traseul deplasării, să stabilesc datele exacte ale întâlnirilor și locurile de cazare.
Aveam să începem cu cei de la Grelbex, care aveau birourile în sudul castelelor de pe Loara. După aceea, bineînțeles, urma să vizităm câteva zile castelele, dacă tot eram în zonă, înainte de a merge spre Paris.
La Paris, pe lângă vizitarea orașului, urma să avem discuții cu Alpha Plâtre. Șederea la Paris era de o săptămână.
Pentru ultima vizită urma să mergem la Liège, în Belgia, pentru a ne întâlni cu domnul Cozma și cu cei de la Magotteaux.
Și cu asta se încheiau cele trei săptămâni, urmând să colorăm apoi spre sud-est, cu o scurtă escală la Reims, înainte de a ajunge să lăsăm mașina la Mulhouse, să asistăm la ultimul spectacol al dansatorilor, înainte de a porni înapoi către casă.
Un program mult mai puțin dens decât cel din urmă cu un an…
Totul părea foarte simplu, așa înșiruit pe hârtie, dar a fost mult de muncă, mai ales că totul, inclusiv proiectele pentru Turda, au fost făcute cumva în afara programului obișnuit de lucru din firmă! Care oricum era de dimineață până noaptea…
