Și-a mai trecut un rând de alegeri…
Primul rând de alegeri din acest an a trecut, iar rezultatele, în cea mai mare parte, favorizează coaliția CiuCiu!
În tot acest noian de întuneric eu văd doar două sau trei luminițe! Și alea palide, abia pâlpâind și gata să se stingă…
Una dintre ele, ceva mai puternică decât celelalte, este păstrarea fotoliului de primar de către Nicușor Dan. Realegerea lui a arătat că noi, bucureștenii, nu suntem chiar așa de tâmpiți cum ne cred unii de prin provincie sau de la vârful politicii…
Pe de altă parte se pare că la sectoare s-a cam stins lumina. Totul culminând cu moștenirea fotoliului de la 5 de către Piedone al II-lea, loc de veci primit pe persoană fizică de la tac-su! Și aici pare să licăre realegerea primarului meu, de la 6, cu toate nemulțumirile mele față de el pentru că s-a ocupat mai mult de estetică decât de chestii reale. Îl felicit pe domnul Ciucu pentru cel mai mare procentaj de voturi pentru primit la alegeri în București. A primit și votul meu, însă contracandidații săi au fost subțiri…
USR-ul a plătit lipsa unor lideri adevărați, scindarea, diferitele reglări de conturi între troica de la conducere și membrii marcanți din teritoriu. În plus, asocierea cu partidul lui To(lo)mac, bastionul ultimilor suporteri fideli ai „președintelui jucător”, nu i-a făcut nici ea prea bine. Conducerea USR a fost aceea, care prin inflexibilitate și prostie politică, a pus umărul la accederea PSD la guvernare și crearea coaliției CiuCiu. Iar după aceea, în opoziție, a rămas invizibilă…
Clotilde Armand a plătit lipsa de experiență managerială la firul ierbii. În România nu este suficient să ai o educație bună, cu studii la universități de mare prestigiu, și o carieră cu posturi de management la firme faimoase, dacă nu știi să vorbești și să te comporți cu talpa tării, cu masele de votanți. Ea a oferit în cei patru ani de mandat doar circul, fără pâinea realizărilor… Iar anul ăla de la-nceput în care a ținut sectorul îngropat în gunoaie fără vreun rezultat concret, a contat și el. Și ce e mai trist este că va fi înlocuită (dacă se va întâmpla asta că încă se mai numără voturile) de un impostor, fost lucrător în servicii și abonat la un salariu generos de la stat…
PNL-ul și-a dovedit încă o dată postura de remorcă, de rudă săracă a ciolacilor. Mulți lideri istorici locali au pierdut în fața colegilor de coaliție. Partidul ar trebui reformat din temelii pentru ca doctrina liberală să nu mai fie doar o amintire din vremuri demult apuse! Din păcate acest lucru nu-l văd realizat prea curând, cu toți dinozaurii care se țin cu ghiarele și dinții de scaune… Sunt câteva figuri interesante în noua generație, deși unii mie personal mi se par mult prea aroganți (de exemplu Burduja, care mie nu mi se pare că face ce trebuie, așa cum a afirmat recent George Butunoiu). Și lor li se poate reproșa lipsa experienței în economia reală. Indiferent câte școli ar avea, făcute pe bune, nu cu diplome cumpărate de la fabricile cunoscute, s-au înfipt imediat în instituții publice, consultanță (să fie atenți la sfârșit și să ia oaia, nu cânele) și, bineînțeles, în politică.
În încheiere, câteva vorbe despre oamenii pe care i-am trimis în Parlamentul European. De mult m-am mai văzut o asemenea adunătură de impostori siniștri. Extrem de puține lumini și o mulțime de umbre, care nici nu aveau a căuta acolo, cu excepția ploii de bani pe care o doresc și o așteaptă cu balele curgând. Marea majoritate cred că Europa este doar o vacă de muls. Dacă-i întrebi ce trebuie să facă acolo, în Parlamentul European, o să răspundă că vor încerca să aducă cât mai mulți bani din fonduri europene pentru România. Nici unul n-are habar de importanța legislației europene, la elaborarea căreia ar trebui să contribuie, dezvăluită, probabil din greșeală, de premierul spaniol. Acesta a afirmat în campanie că 60-70% din activitatea legislativelor naționale constă în adaptarea și implementarea legislației europene deja aprobate! De asta ar fi trebuit să trimitem acolo oamenii cei mai competenți…
Mai avem două rânduri de alegeri anul ăsta, dar rezultatele de duminică nu-mi dau nicio speranță… De parcă am intrat în infernul lui Dante („lasciate ogni speranza voi ch’entrate”)! Iar coaliția CiuCiu se pare că a găsit soluția eternei guvernări, ca în romanul „Pace eternă” de Joe Haldeman. Deși nu cred că sunt mulți cititori de science-fiction pe-acolo…
