Cele mai citite povești din seria „Ageamii în străinătate” – ep. III
Grigore Moisil, marele matematician și academician, a fost un om care, dincolo de sfera matematicii în care a excelat, a fost și un om de cultură căruia îi plăceau butadele. El a lansat multe aforisme și o parte dintre ele le-am adaptat și eu în viața de zi cu zi. De exemplu, fiind un optimist prin excelență, dar fiind în același timp avid de cunoștințe și informație, mi-a plăcut foarte mult definiția dată de Moisil pesimistului ca fiind „nu optimist bine informat”.
Ultimele zile de lucru ale săptămâni au mers pe același tipic. Dimineața, la 9:30, ne lua taxiul de la hotel, ne lăsa la birou și se întorcea după noi la ora 16:30, ca să ne ducă înapoi. Nu mi s-a dat nimic de lucru, dar am folosit timpul pentru a mă familiariza cu mediul și a-mi cunoaște colegii. Și nu în ultimul rând cu calculatorul, un 386, care funcționa sub Windows. (La institut se cumpăraseră două PC-uri la începutul acelui an și unul îmi fusese repartizat mie. Era un XT care funcționa sub MS-DOS.)
Abia după ce m-am întors din plimbare am apucat să studiez un pic camera de hotel în care urma să locuiesc în următoarele săptămâni. Diferită de cea de la Ibis, care aveam să constat era identică în toată rețeaua, mobila părea de o calitate mai bună, dar camera și baia erau un pic mai mici. Pe geam vedeam gara, din care urma să iau trenul aproape în fiecare dimineață timp de un an de zile.
A doua zi dimineață am luat micul dejun la restaurantul hotelului (știam eu de undeva că este inclus în preț), apoi am fost anunțați că a sosit taxiul care trebuia să ne ducă la birou. Am ajuns la aceeași poartă la care ne oprisem cu o seară înainte. Agentul de securitate de la intrare a venit, a schimbat căteva vorbe cu șoferul, s-a întors în cabina lui de unde a dat un telefon, apoi a ridicat bariera. Mașina ne-a lăsat într-o mică piațetă cu o fântână arteziană la mijloc, situată între două clădiri relativ moderne cu geamuri foarte mari și cu câte două etaje.
Sâmbătă dimineața ne-am apucat de treabă pentru că aveam o petrecere de pregătit. Până să se deschidă magazinele am făcut curat și o listă de cumparaturi. Pe la 9 și jumătate am plecat la piață, iar la întoarcere, după ce am mai făcut o oprire acasă pentru a lăsa sacoșele pline, ne-am dus la Framprix-ul din colț. De aici am luat niște carne, alune și chipsuri, băutură, apă minerală și sucuri. De băut am luat două sticle de bourbon, Four Roses (din ăsta gustasem la castel și ni s-a părut interesant, mai ales că nici nu se găsea la noi), Martini, vin roșu și alb. La vinurile franțuzești nu ne pricepeam chiar deloc, așa că le-am ales mai mult după preț, nici prea ieftin, nici prea scump.
