Blog

Blog
Hit the road Jack!

Comments (0) - Turism

Hit the road Jack!

Astăzi, în câteva ore, voi porni motorul mașinii și mă voi îndrepta spre vest într-o călătorie de trei zile, cu destinația Luxemburg. Nu mai știu de câte ori au făcut drumul ăsta cu mașina. De fapt, nici nu am stat vreodată să număr. Mă refer la drumul spre Europa de Vest, nu neapărat spre Luxemburg…

Prima oară l-am făcut în 94, dar nu am fost eu la volan. Prima oară la volan a fost în 96. A fost un drum la Paris și am ocolit Austria, care încă nu era în Schengen.

Cunosc atât de bine drumul încât nu am nevoie de hartă sau de GPS pentru a mă orienta pe direcțiile principale. Folosesc totuși Waze pentru a optimiza traseul și a reduce, cât se poate, timpul de parcurs. Am făcut acest traseu, până la Thionville în nord estul Franței, la 30 de kilometri sud de Luxemburg, chiar și dintr-o bucată, în 20-21 de ore de la plecarea din București. Totul depinde însă de un pic de noroc… Să nu fie blocată frontiera, să nu aibă loc accidente majore care să blocheze vreo autostradă, etc. Și de fiecare dată când stau la coadă ca să ies din țară înjur impotența și incompetența politicienilor noștri și, mai nou, jocurile politicianiste ieftine ale guvernelor Țărilor de Jos și Austriei. Și sigur că îi mai înjur o dată pe politrucii noștri pentru absența unor autostrăzi fără întreruperi între București și frontieră.

De data asta voi ocoli Valea Oltului, mergând pe la Turnu-Severin, iar de acolo în sus pe lângă Dunăre și apoi spre Lugoj pentru a întâlni autostrada. Nu știu încă unde voi dormi diseară. De acolo unde mi-ar plăcea să mă opresc, la Conacul Boierului din Ponoarele, Mehedinți, ar mai fi un drum de 13 ore până la locul de popas de mâine din Germania, iar rațiunea îmi spune că ar trebui să mai merg un pic pentru a mă apropia mai mult de frontiera cu Ungaria. O să văd mai târziu cine învinge, plăcerea ori rațiunea…

În Germania, mâine seară, o să beau o bere în nord estul Bavariei. Preferata mea este berea nefiltrată și mai ales alba-neagra, berea neagră nefiltrată, căreia nemții îi zic „Weiss Dunkel”.

La Luxemburg trebuie să ajung abia miercuri seara, înainte de ora 23, așa că voi mai face câteva mici ocoluri pe drum, poate și un pic de shopping.

Voi rămâne prin zonă până lunea următoare. Atunci mă voi sui din nou după mai mult de 30 de ani într-un TGV și voi merge la Paris.

Dacă tot v-am povestit despre expozițiile din această vară de la Paris, nu puteam să ajung atât de aproape și să nu dau o fugă de măcar două zile pentru a vedea unele dintre ele…

Dar până atunci va mai curge niște apă pe Dâmbovița, iar călătorului îi stă bine cu drumul! Și cum zicea odată Ray Charles… Hit the road, Jack!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *