Blog

Munca este o necesitate existențială pentru imensa majoritate a omenirii, în timp ce mare parte din consum este o alegere. Din acest punct de vedere, taxarea muncii la 47%, atât cât ne ia statul din salariul brut, este mult prea mult!

În schimb, consumul esențial este taxat cu 5 sau 9%, iar cel neesențial cu 19% (prin TVA). Și ar mai fi de discutat despre definiția necesității… Ei bine sunt taxate cu 9% alimentele, indiferent dacă sunt cumpărate de la magazin, procesate sau neprocesate, ori de la restaurant. Eu aș face o listă foarte clară a alimentelor esențiale și doar acelea ar trebui să rămână taxate cu TVA redus.

De asemenea aș face o distincție clară între mâncarea consumată în restaurant și cea comandată la pachet. Îmi aduc aminte că pe vremuri, în Franța, dacă îmi beam o cafea sau o bere la bar, în picioare, era cu câțiva franci mai ieftină, datorită taxelor…

Știu, economiștii noștri savanți spun că trebuie echilibrat bugetul de stat, bugetul asigurărilor de sănătate, bugetul de pensii. De aceea, cei 47% pe care statul ni-i ia din salariu sunt chiar prea puțini. Și ne dau exemplul altor țări din Uniunea Europeană unde reținerile din salariul brut sunt mult mai mari decât la noi. Mai ales dacă punem la socoteală și contribuția angajatorilor!

Și totuși, ce ne pasă ce fac alții, când noi oricum la nivel guvernamental și legislativ reinventăm în permanență apa caldă?! Chiar și atunci sau mai ales atunci când rămâne mai rece decât apa rece…

Ceea ce vreau să spun este că oricum construcția bugetară a devenit o convenție, cu bugetul de pensii și cel al asigurărilor de sănătate completate în permanență prin aport de la bugetul de stat. Și atunci, de ce să nu ne gândim la o construcție bugetară complet nouă, cu o taxare minimală a muncii (maxim 15% impozit și contribuții pe salariu), compensată printr-o taxare suplimentară a consumului. O creștere la 25% a TVA-ului probabil ar asigura acest echilibru bugetar. Statul ar aduna toate încasările la un loc și le-ar redistribui conform necesităților, cu prevederi clare pentru a nu lăsa loc interpretărilor datorate aparteneței politice.

În acest fel salariile nete ar putea să crească cu 32%, fară a pune presiune pe mediul economic, iar surplusul de numerar la dispoziția populației s-ar duce în consum, echilibrând încasările statului. Și, corelat cu o creștere exponențială a amenzilor pentru munca la negru sau la gri, munca nedeclarată sau parțial declarată cum se numește de fapt, s-ar putea să scoată la lumină cel puțin o parte din cei 1,5 milioane de români care nu știe nimeni cu ce se ocupă și din ce trăiesc, pentru că nu au niciun fel de venituri… Dar ce să mai vorbim despre acest milion pierdut când foarte mulți dintre parlamentarii actuali ne-au dezvăluit, prin intermediul declarațiilor de avere depuse, că, înainte de a fi aleși, câștigau sub salariul minim pe economie!

Acest lucru s-ar putea chiar să ajute economia reală. Nu trebuie uitat că în cazul contribuțiilor și taxelor pe salariu ale bugetarilor, statul își mută de fapt banii dintr-un buzunar în altul. Dar dacă acei bani sau o parte din ei ar rămâne la salariați și s-ar duce în consum, acest lucru ar alimenta conturile statului în mod real prin intermediul TVA, ar stimula comerțul și, poate, chiar producția și serviciile.

E o noțiune utopică poate, dar eu tot mi-aș dori să am mai mulți bani în buzunar pentru că plătesc mai puține taxe și contribuții pe salariu. Bani pe care să pot decide singur pe ce-i cheltui!

Și mai este o problemă legată de taxarea muncii: tentația evaziunii fiscale și a muncii la negru sau la gri! Gândiți-vă că aproape jumătate din fondul de salariu se duce la bugetul statului sub formă de impozit și contribuții! Pentru o firmă cu 1.000 de angajați plătiți la salariul minim pe economie, statul ar trebui să încaseze lunar peste 1.000.000 lei. Teoretic patronul unei asemenea firme ar putea, dacă își plătește oamenii la negru, să bage în buzunar peste două milioane și jumătate de euro pe an! După doi trei ani în care și-a pus bine banii prin paradisuri fiscale ar putea să închidă tot și să-și ia jucăriile și să plece, să trăiască liniștit și fără griji! Sigur, asta e doar în teorie, dar de multe ori nu practica este cea care ne omoară…

Ei bine da, repet: munca este o necesitate în timp ce consumul rămâne o alegere!

Și mai am o nedumerire: cum reușește statul să încaseze doar 35% din TVA? Mie mi se pare taxa cea mai simplă de colectat: ai plătit ceva la un magazin, în mod automat se generează TVA. Se scade TVA-ul plătit furnizorilor din cel generat prin vânzările proprii și diferența se varsă în Trezorerie! Nu-i așa că e simplu? Doar lipitorii de afișe din campaniile electorale, transformați peste noapte, după victoria în alegeri, în directori prin ministere, nu știu să calculeze această taxă…

Aș mai putea menționa un avantaj adus economiei reale prin micșorarea taxării muncii. Se tot vorbește, de la pandemie încoace, de relocarea fabricilor din China înapoi în Europa, iar acest lucru chiar începe să se întâmple. Zilele trecute chiar citeam un articol pe această temă, iar autorul întreba retoric dacă și guvernul nostru a auzit despre asta… Avem un impozit pe profit scăzut, infrastructura începe și ea să se schițeze, iar scăderea taxelor pe muncă ar putea fi încă un avantaj competitiv în raport cu alte țări din Europa. Iar creșterea producției industriale s-ar putea să ne ajute și la micșorarea deficitului cronic pe care îl înregistrăm în comerțul exterior și care devine din ce în ce mai greu de finanțat…

Și mai ating o problematică, însă doar tangențial pentru că am de gând să îi dedic niște articole întregi: discriminarea, atât la nivel de taxare a salariilor (taxare redusă pentru lucrătorii din construcții IT și agricultură), cât și a pensiilor (care pentru anunite categorii de pensionari nu au nicio legătură cu contributivitatea, iar unii politicieni, care beneficiază de sistem, țin cu dinții precum Brânzovenescu, faimosul personaj al lui Caragiale, „să se chimbe doar pe ici, pe colo, în părțile neesențiale” – scuzați-mă pentru citatul din memorie, care s-ar putea să nu sune exact).

Voi ce ziceți? Aștept să-mi trimiteți părerile voastre!Acest articol a fost scris și publicat în 2021 pe standard.ro, dar consider că a rămas la fel de actual. Mai sunt mici modificări făcute la începutul acestui an la nivel de TVA cu trecerea anumitor produse și servicii de la taxarea redusă la alt nivel și de asemenea creșterea taxătii dividendelor de la 5 la 8%.