Ponoarele – Podul lui Dumnezeu
Anul trecut am început să scriu, pe timp de vară, o serie de articole despre locuri frumoase, care merită vizitate. Întâmplător sau nu, primul dintre ele a fost destre vizita mea la Conacul Boierului, în Ponoarele, județul Mehedinți. Cum și în acest an mi-am început plimbările tot acolo, m-am gândit să vă mai spun câteva lucruri despre aceste locuri și despre Conac, pentru a vă oferi noi motive de vizită…
În primul rând, Conacul Boierului este un loc unde m-aș întoarce oricând, pentru că mă simt acasă, mulțumită Ionelei (patroana pensiuni) și a amabilității care lucrează acolo.
De data asta am reușit să o iau cu mine și pe nevastă-mea și a fost unul dintre puținele locuri alese de mine care chiar i-a plăcut. Nu vă voi spune mai multe despre conac, în afară de numele camerelor – Ponoarele, Muntenia, Clisura Dunării, Flori de liliac etc. – toate decorate cu motive tradiționale specifice zonei respective. Am scris pe larg în articolul de anul trecut, pe care îl găsiți aici. Dacă însă v-am convins să treceți pe acolo puteți să dezvăluiți sursa de inspirație, când faceti rezervarea sau la sosire… Ce vă mai pot spune însă este că e probabil singura pensiune din zonă care oferă mic dejun și cină. Iar mâncarea lor merită cu siguranță gustată!
Dar ce mai e de văzut sau de făcut prin zonă?
În primul rând trebuie văzut „Podul lui Dumnezeu” – o formație carstică naturală în formă de arc, peste care încă trece drumul județean, chiar dacă traficul greu a fost deviat pentru a-l proteja. Este de cele mai multe ori uimitor ce poate face natura: un arc aproape perfect, de zici că ar fi făcut de mâna omului. Și lângă pod se află peștera Ponoarele, iar un pic mai departe câmpul de lapiezuri, lacul Zăton, Cheile Băluței, moara Crăcucenilor și pădurea de liliac. Dar pentru a o admira pe cea din urmă, ar trebui mers cumva în primăvară. Mai merită văzută și bisericuța de sub Stei!
De asemenea puteți vizita Casa Iilor, un magazin și un atelier cu ii tradiționale, lucrate manual. Patroana este o doamnă care iubește aceste cămăși tradiționale românești și și-a dat seama de valoarea comercială a tradițiilor și a priceperii femeilor din sat la cusut, reușind să creeze modele superbe, cusute manual, fără niciun rabat de calitate. (Dacă nu mă credeți, dați o fugă până acolo și verificați-mi vorbele!) Și a construit și o mică pensiune cu acest nume. Camerele sunt amenajate cu același gust desăvârșit ca la Conacul Boierului. Și nici ele nu au numere, ci lume de flori – odaia cu lavandă, cea cu margarete, cu maci, cu nu-mă-uita sau, pur și simplu odaia soarelui! Singurul dezavantaj al pensiunii este că nu are restaurant, dar doamna ne asigură că putem mânca ca la mama acasă, iar după aceea trebuie să trecem pe la sală pentru a scăpa de kilogramele în plus. În spate are o livadă superbă, cu pajiște și o terasă umbrită, unde poți să lenevești ascultând iarba cum crește…
La circa o oră de mers, înapoi spre București, aveți Tismana, a doua ctitorie a părintelui Nicodim după Vodița, și Cheile Sohodolului, un loc în care se pot face drumeții superbe și chiar alpinism pe stâncile drepte și golașe…
În cealaltă parte găsiți Parcul National Domogled-Valea Cernei, Băile Herculane și Dunarea, la Turnu Severin sau la Orșova. Puteți trece pe malul sârbesc sau puteți face croaziere de câteva ore cu vaporașul… Dar despre toate astea într-un articol viitor.
Vacanță plăcută!
